joi , 20 septembrie 2018
660×220 Studio Mihaela Merchea

Act de Unire la Roma… cu mici zâzanii

Tatiana Ciobanu, una dintre cele mai active moldovence – dacă nu cea mai dintre cele cunoscute de comunitatea românească și moldovenească din Roma – și-a pus la dispoziție duminică, 18 martie 2018, locuința sa pentru un gest și un eveniment de excepție: semnarea unor adeziuni pentru Unire. Așa s-a semnat, la Roma, „Declarația de reîntregire a neamului românesc”. „Din păcate nu este posibil să transmitem Guvernelor celor două state românești, împreună cu Declarația și atmosfera, emoțiile trăite de fiecare semnatar în parte” scrie pe pagina asociației pe care o conduce Tatiana. 

Român fiind îți dorești să vezi țara ta întreagă, așa cum istoria ne-a învățat că au avut-o strămășii noștri și cum ei și-au dorit și au luptat ca noi să avem și să o lăsam copiilor copiilor noștri.

Duminică, 18 martie, Roma a fost martora semnării actului unirii de către românii de pe ambele maluri ale Prutului. Momente extraordinar de emoționante. Să vezi oameni care se bucură și așteaptă cu nerăbdare să-și pună semnătura pe actul reunirii. Sufletele lor sunt deja reunite, românul de pe malul stâng al Prutului este fratele românului de pe malul drept al aceleiași ape pe care lacomii istoriei au vrut-o graniță.

Asta am văzut ieri acolo, unde Asociația Dacia a organizat acest eveniment care simbolizează reîntregirea identității românești, reîntregirea unui neam rupt în două de o invoială lacomă nedreaptă. Nu au fost doar români, acest act a fost semnat și de italieni, dovadă că bucuria noastră are ecou și în rândul italienilor care frecventează comunitatea românească. Ceea ce am văzut ieri la acea adunare unde mai multe asociații și peste 100 de persoane au semnat acel act, a fost UNIRE. Mă înclin în fața tuturor semnatarilor mai puțin în fața unuia.

A respecta un ideal istoric, a încerca să treci peste multele nemulțumiri care-ți macină personalitatea pe care crezi că o ai, înseamnă că ești demn de a te regăsi în mijlocul unei comunități pe care declari, ori de câte ori poți, urlând, că o vrei unită. De aceea, aici, eu, unul din semnatari voi sublinia că ori de câte ori voi avea ocazia de a fi martorul unui incident precum cel de ieri, voi protesta în toate modurile posibile.

Către sfârșitul evenimentului, venirea lui Emanuele Latagliata, unul din italienii care au semnat acest act de unire, a declanșat nemulțumirea nimeni altului decât Eugen Terteleac. Cunoaștem divergentele celor doi, știm că fiecare în parte deține o televiziune și că sunt concurenți sau… neprieteni. Diferența între cei doi este că primul, Emanuele L. deține o televiziune privată, din bani proprii iar cel de-al doilea, Eugen T. deține o televiziune sponsorizată cu bani de la bugetul de stat românesc, adică banii românilor. Aici ar fi multe de adăugat, multe aprecieri de partea unuia și multe huiduieli de partea celuilalt, dar încerc să mă limitez strict la nemulțumirea mea de ieri.

Deși evenimetul era despre unire, era despre un viitor pacifist și despre cum greșelile istoriei ne-au obligat să fim un popor împărțit în două, un popor cu o graniță între frați cu același sânge, lipsa educației, lipsa bunului simț șia unui comportament demn doar de un om care se vrea lider cu orice preț deși adevăratele calități ale unuia îi lipsesc cu desăvârșire, Eugen Terteleac a deschis cutia Pandorei ținând un discurs-atac la adresa lui E. L.

Dragă Eugen și dragi români, UNIREA înseamnă și capacitatea de a trece peste orgoliile personale dacă asta este în interesul tuturor, în interesul comun. Atunci când vrem și ne dorim unire, omogenitate și responsabilitate sunt două caracteristici care duc spre reușită. Dacă ești un om frustrat, dacă te vezi lider și ți se pare că ești împiedicat de oameni precum E. L., dmnule E.T. , eu, în calitate de român cu drepturi depline de a visa la această unire, îți ordon să nu îmi furi acest drept, nu mă obliga să îți ascult discursurile sterile cum că trebuie să fim uniți, când în realitate inventezi motive de dezbinare. Știm cu toții că politica prost făcută generează dezbinare.

Evenimentul de ieri nu era despre politica ta, domnule E. T. Era despre unire. Și mai știm că politica ultimilor 28 de ani ne-a dezbinat, nu ne-a unit. Nu-mi fura „unirea”, domnule! Eu mi-o doresc și vreau să o am pentru sufletul meu, nu mi-o amesteca cu politica mizerabilă pe care o faci! Îți interzic să folosești cuvântul UNIRE în contextul politicii pentru că voi fi mereu cea care îți va urla-n ureche: „idealul unirii este un sentiment pe care cei care îl simt cu adevărat trec peste orice inconvenient minor doar ca să îl îndeplinească.

„Dacă îți dorești cu adevarat o unire, domnule Terteleac, nu mai amesteca politica ta cu acest nobil ideal. Tine-ți „politica” și dă-mi voie să-mi păstrez unirea, este dreptul meu, nu mi-l fura!

Doina Mustățea