miercuri , 14 noiembrie 2018
660×220 Studio Mihaela Merchea

Ce frumoasă este viața… în România

Preluăm de pe contul de Facebook al polițistului vrâncean Bogdan Taicutu o postare care spune câte ceva despre „frumusețea” nudă și crudă a vieții din România, țara unde, din când în când, politicienii și guvernanții români, în vizitele lor în Europa, ne invită să ne întoarcem. 

Viața e frumoasă! 

      Da…da’ nu pentru tine. Că tu ai rate și te gândești neîncetat ce artificiu să mai faci să mai poți respira încă o zi. Însă în timpul asta, alții aterizează cu elicopterul în fața clubului și beau șampanie la prețul la care ar fi săturat lejer 5 familii nevoiașe

Viața e frumoasă! 


Da…da’ nu pentru tine. Că tu trebuie să curenți cartofi și ceapă să-i arunci într-o amărâta de oală, ca să mai treci peste o zi. Însă în timpul asta, alții tocesc mochetele high-classul restaurantelor, prea puțini dintre ei având cu adevărat prestanță și rost să se afle acolo. 


Viața e frumoasă! 


Da…da’ nu pentru tine. Că tu te urci intr-o amărâta de mașină de 20 de ani să pleci 2-3 zile de acasă. În timpul asta, stând la semafor, cuminte, lângă tine oprește un benveu alb cât casa ta de mare, iar șoferul, un gealat cu ceafă groasă, cu părul slinos și ochelari de soare cât față, care este destul de bărbat astfel încât să fie în stare să exploateze niște amăraștence, trimițându-le la produs în Anglia sau Italia, îți zâmbește scârbos o fracțiune de secundă, lăsând să se vadă o strungă cât nuca de mare, după care demarează în trombă, fără măcar să aștepte culoarea verde a semaforului. 


Viața e frumoasă! 


       Da…da’ nu pentru tine. Că tu îți storci creierii zilnic să găsești soluții pentru a le asigura copiilor tăi un trai decent, să nu simtă mizeria asta de societate în care trăim. În timpul asta, beizadele îmbuibaților cu poziție socială dar fără niciun rost în viață, își strofoacă mintea gândindu-se ce fel de prafuri să mai tragă azi pe nas.

      Viața e frumoasă! Aud deseori sintagma „viața e scurtă și trebuie să o trăiești intens”. Dimpotrivă, eu consider că viața e lungă! Prea lungă! Dacă treci prin ea singur. Și e și mai lungă dacă treci prin ea singur în doi…