marți , 18 septembrie 2018
660×220 Studio Mihaela Merchea

Ce-ți mai face sufletul?

Cei de acasă, din România,  nu înțeleg ce înseamnă să îngrijești bolnavi și bătrâni. Unii urlă în continuu, zi și noapte, sunt bolnavi psihic. De multe ori muncești pentru mai multe persoane, nu doar pentru una. Stai drepți, ca la armată, te spionează.

Dacă ai un pic de răgaz, de cele mai multe ori, în cele două ore libere, stai cu gândul că trebuie să te întorci la ei, că nu ai alternativă. Noaptea îți simți inima în gât, nu te poți odihni de griji. Mi s-a întâmplat că nu aveam voie să pun haine la mașina de spălat, bătrâna stătea cu ochii pe ea, consumam curent. Îmi închidea aragazul când găteam, nu suporta aspiratorul sau geamurile deschise. Stăteam drepți când mânca primul fel, al doilea, fructe și desertul, iar când termina, mâncam și eu două paste încălzite sau reci. Și a sărit și cu cuțitul la mine și atunci am simțit că nu mai trăiesc, nici nu știam pe ce lume mă aflam.

Normal că ne apucă depresiile pe noi, badantele. Ne-am lăsat în România părinții și copiii, care aveau nevoie de noi, pentru a veni aici. Văd multe românce prin parcuri, sunt foarte nervoase, stresate. Străinătatea ne sfărâmă capul, pentru un pumn de bani se pierd suflete. Mergeți acasă care nu mai puteți.

Cu speranța că într-o bună zi o să ajungem acasă sănătoase, să ne bucurăm de familie și familia de noi, vă doresc să vă păzească Dumnezeu de tot răul străinătății, să fiți sănătoase, dragi badante!

Să ne păzească Dumnezeu pe toate!

Notă: Textul este o preluare a unui comentariu de pe un grup al badantelor din Italia. Aparține Carolinei Popică și a fost editat de Luminița Mirela Negoiță.

Și tu poți scrie la Emigrantul! Trimite-ne textul printr-un mesaj privat pe inbox Emigrantul sau la redactia@emigrantul.it și textul tău poate fi publicat!