marți , 16 octombrie 2018
660×220 Studio Mihaela Merchea

Ce trebuie să știți dacă emigrați în Canada

Potrivit datelor publicate de Emploi et Immigration Canada – Statistiques sur l’immigration, în 1990 un număr de 1.016 de cetățeni români au cerut refugiu în Canada, România clasându-se pe locul 10. La acea vreme, Polonia se situa pe primul loc, cu 11.902 de cereri de azil.

Av. Șerban Tismanariu

De atunci și până în 2018, România nu s-a aflat niciodată printre primele zece țări generatoare de azilanți. Anul acesta însă, potrivit IRCC (Immigration Réfugié et Citoyenneté Canada), numărul cererilor de azil înregistrate până în luna mai inclusiv se ridică la 955, dintre care 550 numai în Quebec. Această cifră situează Romania pe locul șapte într-un clasament dominat de Nigeria, de unde au provenit 5.720 astfel de cereri.  

 

Dreptul la azil în Canada NU este un drept absolut

 

Semnatară a Convenției de la Geneva din 1951 și a Protocolului din 1967, Canada reglementează protecția internațională a refugiaților, respectiv dreptul de azil, în Legea privind imigrația și protecția refugiaților (L.C. 2001, ch. 27 cu modificările ulterioare). 

Odată ce o cerere de azil este formulată, autoritățile în domeniu trebuie să stabilească dacă aceasta este admisibilă. Admisibilitatea nu este determinată de țara de cetățenie a azilantului. Teoretic, cetățenii oricărei țări, precum și apatrizii, pot cere azil în Canada. Totuși, anumite persoane nu o pot face:

■ Cele care au interdicție pe teritoriul Canadei pentru motiv de securitate sau pentru încălcarea drepturilor fundamentale ale omului sau internaționale, criminalitate gravă sau criminalitate organizată;

■ Persoanele cărora li s-a acordat deja azilul în Canada sau în altă țară sau cele cărora li s-au refuzat cereri anterioare de azil;

■ Persoanele care au renunțat la una sau mai multe cereri anterioare de azil;

■ Persoanele cele care sosesc în Canada din țări stabilite de regulamentul de imigratie, altele decât țara de naționalitate (cetățenie) –  Este vorba de SUA numai in punctele de frontiera și cele cu care Canada detine Safe Third Country Agreement.

 

    Ce înseamnă mare criminalitate sau criminalitate gravă? Este vorba de o categorie de infracțiuni pentru care legea canadiană prevede o pedeapsă maximă de cel puțin zece ani, indiferent de locul unde a fost săvârșită. Spre exemplu, în legea canadiană, furtul a unui obiect a cărui valoare nu depășește 5.000$ CAD este sancționat cu o pedeapsă maximală de doi ani. Însă dacă valoarea bunului sustras depășește această valoare, pedeapsa maximală este închisoarea de maxim zece ani, ceea ce face ca infracțiunea să intre în categoria de mare criminalitate sau criminalitate gravă, persoana ce a comis-o neputând fi admisibilă pentru a primi azil în Canada.

       Pentru infracțiunile săvârșite în afara Canadei, Secția de imigrație va analiza echivalența infracțiunilor efectuate pe teritoriu străin cu prevederile canadiene pentru aceleași fapte.

 

Detenția preventivă de către Agenția Canadiana de Servicii Frontaliere (ASFC)

      Agenții ASFC pot să dispună punerea în detenție preventivă a unei persoane care cere azil dacă au motive să bănuiască că aceasta reprezintă un pericol pentru securitatea publică (terorism, infractiuni grave, infractiuni care implica violenta etc) sau că nu se va prezenta la control sau la anchetele ulterioare. De asemenea,  agenții ASFC pot dispune detenția preventivă a unor persoane a căror identitate nu poate fi stabilită. Subliniem că sarcina probei privind identitatea aparține persoanelor, nu Agenției Canadiene de Servicii Frontaliere.

            Există termene la care un comisar (judecător de imigrație) trebuie să verifice legalitatea detenției, respectiv 48 de ore, 7 zile și 30 de zile de la reținerea persoanei. În principiu, la aceste date, potrivit legii, punerea în libertate este regula iar menținerea detenției reprezintă excepția. Totuși, persoana nu va fi eliberată dacă:

■ Ea reprezintă un pericol pentru securitatea publică;

■ Există suspiciunea că nu se va prezenta la control, la anchetă sau la datele fixate pentru plecarea din Canada;

■ Ministrul anchetează dacă respectiva persoană are interdicție pe teritoriul canadian pentru motive de securitate, mare criminalitate, criminalitate organizată sau încălcări ale drepturilor umane sau internaționale;

■ Identitatea sa nu a putut fi stabilită.

 

Comisia de imigrație poate să analizeze și alternative la detenție. Atunci când decide eliberarea persoanei, Secția de imigrație poate impune condițiile pe care le consideră necesare, inclusiv o garanție de executare.

De obicei, un garant este o persoană care este cetățean canadian sau rezident permanent, fără antecedente penale, având un venit sau o proprietate, și care cunoaște bine persoana deținută. Garantul trebuie să aibă credibilitate și influență asupra persoanei pe care o garantează pentru ca aceasta să respecte condițiile sau ordinele impuse de Imigrație. Garantul poate să depună o garanție a cărei valoare monetară este stabilită de către comisar. El va pierde aceasta sumă daca persoana nu respectă condițiile.

În privința minorilor, dispozițiile sunt restrictive iar detenția este prevăzută numai ca ultim recurs.

 

      România, pe  Lista Ţărilor de Origine Desemnate (Designated Countries of Origin)

 

            Începând cu 10 octombrie 2014, autoritățile de la Ottawa au decis includerea României pe Lista Ţărilor de Origine Desemnate – Designated Countries of Origin (DCO). Această listă conține statele pe care Canada le consideră că respectă drepturile omului, asigură protecție cetățenilor lor și nu generează, în mod normal, fluxuri de refugiați.

            Scopul acestei politici este de a descuraja abuzurile privind sistemul canadian de protecție a refugiaților de către persoane care provin din țări considerate sigure din perspectiva respectării drepturilor omului.

            Cum am menționat anterior, țara de origine a unei persoane nu determină admisibilitatea cererii sale de azil, dar nici respingerea ei. Cu alte cuvinte, o solicitare din partea unui cetățean provenind dintr-o țară de origine desemnată nu este automat respinsă. Totuși, o astfel de cerere de azil, odată admisă, este procesată mai repede, astfel încât cei care au o nevoie reală de protecție din partea Canadei o pot obține rapid, iar cei care prezintă cereri nefondate sunt la fel de rapid expulzați.

            Totuși, la ora actuală sistemul canadian de tratare a cererilor de azil este suprasolicitat iar autoritatile federale fac eforturi pentru a solutiona vechile cereri si punerea pe rol a celor curente.

            Permisul de lucru  pentru un azilant care provine dintr-o țară desemnata (DCO) se emite la cerere în 6 luni de la primirea cererii de azil.

            Reamintim că ministerul Imigrației a introdus sistemul DCO la sfârșitul anului  2012, în urma unui val de cereri de azil din țări considerate sigure. În prezent, această listă numără 42 de state.

 

Avocatul Șerban Tismănariu este membru al baroului din Montreal, Qc.,Canada iar biroul sau  este specializat în dreptul matrimonial (divorțuri), imigrației, comercial, civil și al muncii, și poate asigura reprezentare la litigii în România și la CEDO. Experiența sa este vastă, de peste două decenii, cu rezolvarea unor cazuri dificile, ce au făcut jurisprudenţă la Curtea Federală și Curtea Superioară a Canadei.