marți , 21 noiembrie 2017
660×220 transfero.ro

A decedat Carlo, italianul emigrat lângă Odobești

De unde să încep? De la satul aflat la 15 km de Focșani, de la peisajul de toamnă caldă-caldă, de la câinii care m-au întâmpinat bucuroși? Am învățat un lucru: omul care iubește animalele, nu poate fi decât un om bun. Despre Violeta Murgu ați putut afla aici…

                                                    Michela, acasă, în România, alături de Violeta

Nu am să vin cu completări. Violeta este o româncă, o femeie deosebită. Are trei fiice și este fiică la rândul ei, doar că ea are două mame. Una naturală și alta de suflet. Michela, femeia italiană care locuiește în România, împreună cu Violeta, de doi ani, o consideră fiică pe Violeta.

Acum doi ani, împinsă de nevoie, în pragul depresiei, neputincioasă, singură, agresată, batjocorită și aruncată în stradă de propria fiică, Michela a decis să vină împreună cu soțul bolnav de hidrocefalie și imobilizat de ani la pat, în România. Singurul sprijin l-a avut de la Violeta. Violeta și-a oferit ajutorul necondiționat și a primit-o pe Michela, împreună cu soțul și mama Michelei, femeie de 98 de ani, în casa ei de la Vârteșcoiu, Vrancea.

Pe 17 octombrie, Carlo, soțul Michelei s-a stins. A trăit ultimii doi ani cu demnitate, îngrijit cum trebuie, într-o familie adevărată. Vestea morții a ajuns și la fiica Michelei, Wanda, care, fară să-și prezinte condoleanțele a început să facă insinuări, să aducă amenințări Violetei și mamei, și să se exprime tendențios la adresa acestora.

Pe 19 octombrie Wanda a lipit fluturași în localitatea Susa, să afle toată lumea cât de mult și-a iubit tatăl și, cred eu, să se pună la adăpost pentru succesiune.

Teatrul acesta ieftin nu prea ține, Michela a păstrat toate mesajele primite de la fiică și, chiar dacă suferința sa este fără margini, știind că și-a crescut fiica așa cum s-a priceput mai bine, un singur mesaj are pentru ea: Vrea să fie lăsată în pace, nu vrea să mai fie hărțuită, vrea să se prezinte la succesiune, fără teamă, să facă ceea ce dorește cu cele 50 de procente din casa pentru care a muncit o viață întreagă, alături de iubitul ei sot, Carlo! Atât, nimic mai mult!

Nu în ultimul rând, Michela vrea să mulțumească tuturor celor care s-au mobilizat pentru a-i fi alături, pentru a o însoți, ajuta, consola etc. Pe ea, o femeie italiană singură printre români. Români, considerați de cele mai multe ori, din păcate, țigani sau din lumea a 3-a. Povestind ce s-a petrecut în dimineața zilei de 17 octombrie, Michela spune așa:

„Vreau să spun tuturor că aici am găsit multă umanitate, începând de la Violeta, care mi-a deschis casa. Nu-mi lipsește nimic, necesarul îl am, chiar mai mult, și respectul pe care l-au avut toți pentru soțul meu. Eu trăiam doar pentru soțul meu, trăiesc doar pentru soțul meu. Acum nu mai este, dar voi continua să trăiesc pentru el.”

„Când Carlo s-a simțit rău, a durat maxim o jumătate de oră și la poartă s-au adunat toți vecinii, infirmiera (prietena Violetei), Mariana (fata care l-a îngrijit), ambulanța care a ajuns imediat. Era trecut de ora 1 noaptea, aproape ora 2, iar Violeta era de gardă la spital, acolo unde lucreză ca asistentă. Eram singură, soțul meu a tușit de două ori tare și apoi a vomat, avea spumă la gură. L-am întrebat dacă este bine și a dat din cap că da. Atunci, de frică, am sunat-o pe Violeta. În puțin timp a venit o infirmieră, care l-a schimbat pe Carlo, și am auzit-o vorbind la telefon cu Violeta. Ceea ce am înțeles din conversație, că eu nu vorbesc română, a fost doar atât: „precoma”. Apoi a venit Mariana. Mariana este fata care a venit zilnic să-l îngrijească pe Carlo, să-l spele, să-l schimbe. Impresionant pentru mine și cuvintele nu sunt de ajuns pentru a mulțumi tuturor. Vreau să mulțumesc tuturor!”

Medicii au decis să-i facă autopsie (fapt ce a trezit suspiciuni și insinuări din partea fiicei Wanda și a ginerelui). Carlo a făcut stop cardiac.

Carlo a fost înmormântat, după ritualul dorit de Michela, în pământ românesc. Tot în pământ românesc sunt îngropați mama Michelei și câinele adus din Italia. Lui Carlo nu i-a lipsit nimic, poate doar nostalgia de a-și trăi sfârșitul în casa sa, cea de la Susa, în rest… în familia sa românească a avut totul. A avut-o pe Michela, care l-a iubit și va continua să-l iubească, până se vor reîntâlni într-un colț de Rai românesc, și a avut-o pe Violeta, cea care l-a iubit și respectat ca pe un tată.

Michela vrea să-și trăiască viața la Vârteșcoiu, vrea să nu mai aibă de-a face cu fiica, să nu mai ia bătaie de la cea care i-a dat viață, care a încercat prin orice metodă să demonstreze că nu este în deplinătatea facultăților mintale, care i-a smuls părul din cap, care a închis-o într-o cameră și a umplut-o de vânătăi, cea care în ultimele șase luni nu dat un telefon să vadă cum se simte tatăl bolnav.

Drama Michelei este fără margini, însă acum este bine. Vrea doar să uite bătăile primite de la fiică, un șarpe veninos, și ginere, pentru ca da, asta face averea din oameni. Această tânără pe nume Wanda… a uitat că i-a supt sânul, a uitat până și faptul că la rândul ei are copii, iar o vorbă zice așa: „cel ce ridică sabia, de sabie va muri!”.

În asemenea cazuri te gândești: „are și ea copii, la fel să o trateze”, dar Michela evită să gândească așa și să-i dorească răul fiicei ei. I-a răspuns la fiecare mesaj (pentru că Michela i-a dat vestea morții tătălui) cu mesaje defensive. Știe ce vrea, este întreagă la minte și vrea să fie lăsată în pace să trăiască acolo unde și-a găsit liniștea, lângă cealaltă fiică… Violeta.

Dumnezeu să-l odihnească în liniște și pace! Condoleanțe familiei!

Luminița Mirela Negoiță