miercuri , 14 noiembrie 2018
660×220 Studio Mihaela Merchea

Din dragoste de ie

Știm cu toții, costumul popular românesc este un monument al artei în adevăratul sens al cuvântului. El este demonstrația clară a existenței noastre ca popor, mărturia culturii românești care a rămas vie și a străbătut timpul și istoria ajungând până în zilele noastre, ia având rădăcinile în portul tracilor, geților și al dacilor.

Ca o mărturie pentru cei ce vor veni după noi, Institutul de Etnografie și Folclor a realizat un album în care specialiștii au adunat mii de cămăși populare din peste 800 de sate românești.

Originară din Bucuresti, Ionica Danciu a avut prima ie de la bunica ei și i-a fost tare dragă. Mai târziu, când Italia i-a devenit casă pentru că s-a căsătorit cu un italian și și-a întemeiat o familie aici, a avut posibilitatea de a vizita aproape toate regiunile și a văzut că fiecare are pe costumul popular o broderie specifică. Gândul i-a zburat imediat la ia dăruită de bunica ei și, cum aceasta îi povestea că și la noi, pe vremuri, când oamenii din diferite zone se întâlneau, se recunoșteau după port, după felul în care erau cusute iile, i s-a născut dorința de a studia ia românească și tot ce reprezintă ea.

Înscrierea și participarea pe termen lung la cursuri de specializare a fost primul pas al Ionicăi Danciu către cunoașterea și aprofundarea artei tradiționale a cusutului și a broderiei camășii cu altițe. Deși plecată din România de 38 de ani, ramâi fascinat auzind corectitudinea cu care vorbește limba română și de parcă n-ar fi plecat niciodată de acolo. Însă ceea ce atrage cel mai mult la ea este modestia și frumusețea ei, completate de cea exterioară atunci când o vezi îmbrăcată într-o rochie lungă dintr-o pânză albă pe care, odinioară, femeile de la țară își coseau iile, aceasta fiind cusută cu motivele noastre tradiționale chiar de ea.

Pe baza albumului realizat de Institutul de Etnografie, Ioana Corduneanu a organizat un concurs, AIDOMA, la care s-au înscris 200 persoane, fiecare în parte trebuind să reproducă o ie din album. Din toți înscrișii, doar 40 de persoane au reușit să ajungă la finalul concursului iar Ionica Danciu a fost unul dintre finaliști, ia reprodusă de ea fiind identică originalului. Cele 40 de lucrări finaliste au format o expoziție care a făcut înconjurul României, apoi a luat drumul străinătății fiind expusă în diferite țări în muzee de specialitate. Astfel Spania a fost ultima gazdă a frumoasei expoziții iar itinerariul pe care îl va parcurge o va purta în Italia, Luxemburg, Elveția, Germania, etc.

Între timp performanțele Ionicăi Danciu au ajuns într-un punct înalt pentru că odata terminate studiile artei tradiționale s-a ridicat la nivelul în care să predea ăi sa deslușească altora tainele broderiei manuale. Atât în Italia cât și în România, dar și în Moldova de peste Prut, Ionica Danciu ajută alte iubitoare de artă tradiționlă să intre în posesia moștenirii preluate și purtate din generații în generații de oameni pentru care identitatea are un preț inestimabil și le destăinuie simbolistica (spirala și crucea, linii și forme geometrice, simboluri ancestrale, etc) pe care o ie autentica trebuie să o aibă. Simbolistică ce demonstrează apartenența unei anumite zone, a unei stări sufletesti sau (și) evenimente importante din viața omului cum ar fi: nunți, botezuri, moartea, sărbători religioase, sau anumite etape ale vârstei.

Odată studiată și învățată arta broderiei tradiționale românești, altcineva s-ar fi oprit aici. Nu și Ionica Danciu. Dorința de cunoaștere și de a pune în practică ceea ce a învătat au dus-o către cunoaștrea broderie japoneze NUIDO, o broderie foarte complexă. Dar ea, iubitor al detaliilor frumosului spune mereu că „mâinile sunt expresia spiritului” de aceea a căutat și s-a perfecționat în primele 7 etape din cele 10 ale broderiei japoneze și continuă să meargă catre finalizarea ultimei etape.

Un nou proiect IA AEVEA o are ca participant pe nimeni alta decât Ionica Danciu, iar acesta prevede ca și la primul proiect-concurs, ca din catalogul unui izvod foarte vechi, participantele să redea exact fiecare exemplar iar finalizarea lui va duce catre o altă expozitie pentru publicul larg ale iilor în diferite muzee din țară și de peste hotare. Întrebată de ce iubește atat de mult arta tradiționala , Ionica Danciu rasunde natural: ”mie, o ie veritabilă, îmi dă sigurantă, mă definește, mă descrie, îmi dă o identitate și mă ajută să mi-o păstrez. Doar așa, în cei 38 de ani de când sunt departe de România, am reușit să îmi păstrez graiul, să visez și să simt românește”.

Ar fi putut dezvolta o afacere din această pasiune însă a raspuns că…”nu m-am gândit niciodată să imi valorific financiar munca, nu vreau să o fac pentru că identitatea mea nu este de vânzare”. Nu îi descurajează pe cei care trăiesc dintr-o astfel de muncă însă nu îi place ideea de comercializare, adică de a cumpăra un produs traditional la un preț mic și vândut la un alt preț mai mare pentru că asta nu mai înseamnă sa fii iubitor de tradiții și transmițătorul lor ci iubitor al unui venit financiar obținut mai ușor. Aici m-am oprit să îi mulțumesc Ionicăi Danciu pentru puterea pe care a avut-o în cei 38 de ani departe de România de a se păstra româncă, de a-și păstra frumosul românesc în suflet și de a ști să-l dăruiască și celorlalti români care, ca și ea, departe de casă și de rădăcinile lor, vor să invețe de la ea ce înseamnă să nu uiți de unde ai plecat.

Doina Mustățea