duminică , 17 decembrie 2017
660×220 transfero.ro

Dulce și Amar: Sunt o badantă norocoasă

Îmi vine să mă închin cu ambele mâini când aud poveștile suratelor mele, dar aș fi ipocrită să spun că în Italia este totul perfect și să nu mă gândesc că poate alte femei nu au avut norocul meu și dacă se plâng, însemnă că au de ce. Băbuța mea este puțin surdă, în rest e sănătoasă tun. Este pusă tot timpul pe glume, șade ca o fată mare picior peste picior, fumează din când în când, bea vin și cafea în fiecare zi, trage vânturi și nici nu le aude, întoarce capul spre mine și întreabă uimită: „Chi e?” (Cine e?)

Drept vă spun că e mai sănătoasă decât mine. Este înaltă și slabă, zici că-i sperietoare de ciori, are vocea groasă, doi negi de grăsime, mari cât bobul de mazăre, unul pe bărbie și altul la baza nasului și de departe poate juca rolul Babei Cloanța sau Befana, că așa recunoaște, aproape cu mândrie, că este, dar mie mi se pare simpatică și țin la ea ca la mama. Dacă nu ar avea bani, nu s-ar uita nimeni din familie la ea, că îi ia la rost pe toți. Și ea știe. Nu a avut copii și a îngropat trei bărbați. După urma fiecăruia a rămas cu ceva. Are avere de aproape 1 milion de euro, dacă nu mai mult.

A fost o femeie puternică la viața ei, nu frumoasă, nici drăguță, dar descurcăreață, îndrăzneață, ambițioasă și solară. Chiar și la vârsta asta, de 80 de ani, nu acceptă păreri diferite, dar dacă știi cum să o iei… e o femeie de treabă și are sufletul mare. Mă plătește bine și vrea să-i țin companie, mai fac de mâncare și curățenie, în rest… haz și voie bună. Deunăzi a venit o nepoată să vadă ce face.

Angela este o femeie de 40 de ani. Este singură și nu are copii. Este foarte grasă, stă crăcănată când se așază, că nu poate apropia genunchii. Vine rar pe la noi, e comodă, suflă greu, îi miroase gura, iar bătrâna nu prea o place.
– Comme stai, zi?! Stai bene? (Ce faci, mătușă? Esti bine?) o salută Angela pe Gemma, care mă privește cu subînțeles, își tuguie buzele ridate într-o parte, ca să iasă fumul, și-i răspunde:
– Sto bene, fanciulla, molto bene, grazie! Vorrei farmi un amante, ma sono troppo vecchia, chi mi se-ncula, cara?! (Sunt bine, fată, foarte bine, mulțumesc! Aș vrea să-mi fac un iubit, dar eu sunt prea bătrână, cine mă „ia”, dragă?!)
– Dai, zi, sei sempre cosi! (Hai, mătușă, ești mereu așa!)
– Cosi comme, cara?! (Așa cum, dragă?). Apoi către mine, șoptind, să nu o audă nepoata: che alza la coscia e spara! (care ridică buca și-i trage!)
– Cosa ai detto, zia? (Ce ai zis, mătușă?)
– Io? Niente, dicevo a Silvia che la vecchiaia e… brutta! (Eu? Nimic, îi spuneam Silviei că bătrânețea este… urâtă!)
Mă abțin să nu râd.
Am plecat din România acum 4 ani. Am 54 de ani și sunt pensionată în România pe caz de boală. Am venit la bărbatul meu că în România nu mă mai angaja nimeni cu gradul III. De atunci sunt la Gemma.
– Silvia, lo sai chi e Asunta? (Silvia, știi cine e Asunta?)
– No lo so, chi e? (Nu știu, cine este?)
– E quella che se la prende sulla punta! (E aia care și-o ia sus!)
– Hhahaa (Gemma)
În fiecare zi are câte o glumă, câte o poezie inventată pe loc sau din amintirile ei. Mă face să râd, îmi este foarte dragă și am grijă de ea ca de propria mea mamă. Nu e doar bătrâna de care am grijă și eu badanta ei, ci e prietena mea cea mai bună!
– Sei bella, Gemma! Ti voglio tanto bene! (Ești frumoasă, Gemma! Țin la tine!)
– Si, si… io, bella? Comme il cullo de la padella! (Da, da… eu, frumoasă? Ca fundul tigăii).

Dacă există un Dumnezeu… mă rog să ne dea sănătate tuturor. Nouă să rezistăm și lor ca să avem de muncă.

Silvia, 54 de ani

Și tu poți scrie la Emigrantul! Trimite-ne textul printr-un mesaj privat pe inbox Emigrantul sau la redacția@emigrantul.it

error: Content is protected !!