marți , 16 octombrie 2018
660×220 Studio Mihaela Merchea

Livada lui Moș Roată

Nu știm cum și când a ajuns poeta la casa lui moș Ion Roată din Câmpuri, dar versurile sunt pline de farmec, cu miros de toamnă și istorie. 

 

 

 

Virginia Pârvu ____________

 

 

Livada lui Moș Roată

 

Când cobor pe ulicioară
Toamna, cam pe la amiezi
Și mă bucur că afară
Frunzele nu mai sunt verzi,
Văd livada lui Moș Roată,
Cel uitat de ani și vreme
Și mă mir, ca prima dată,
Când văd cum de fructe geme.
Mă apropii de ulucă,
Moșul nu-i azi primprejur.
Ca pe un copil m-apucă
Pofta ca un măr să-i fur.
Mă abțin… azi sunt om mare,
Pofta-n cui am să mi-o pun.
Oricum, nici n-aș ști pe care
Să îl iau… care-i mai bun?
E cel galben, ca de aur,
Precum mărul din poveste
Sau cel roșu? Ori cel verde?
Dacă, oar,e le păzește?
Are perii plini Moș Roată
Și gutuii, prunii, via…
Printre simțuri, de îndată,
Se așterne feeria.
Nucii și-au lăsat ofranda.
Cât ar fi ea de oloagă,
Văd prin gard cum țața Manda
Cu un băț vrea să le tragă.
Iau un măr. De după șură
Moșul iese. Mă-nroșesc.
– „Ăla-ți intră-ntreg în gură.
Mai ia două, te poftesc!”

18.09.2018