miercuri , 14 noiembrie 2018
660×220 Studio Mihaela Merchea

IN MEMORIAM (Doinei și lui Ion Aldea Teodorovici)

 

 

 

Diana Sava Daranuța _________

 

IN MEMORIAM

(Doinei și lui Ion Aldea Teodorovici)

Bunul Dumnezeu așa a vrut să fie,
Când a trimis o Doină să răsară în amurg,
Ca inimi oarbe să trezească la gândire
În țara unde lacrimile curg…

Cu numele de dor, în miez de cântec,
A botezat-o-n sfinte apele cerești,
Femeie ce răzbate prin descântec,
Cu aripi și în straie îngerești.

Trimisă, legământ, spre a renaște
Esența unui osândit și trist popor,
Prin cântec să-l învie-n zi de Paște
Și să-l îmbrace-n visul tricolor!

Și ca să-i fie misiunea mai ușoară,
Străjer i-a dat, iubirii căpătâi,
Pe un Ion cu dragoste de țară,
Un bucium care plânge melodii.

Cu inimi acordate de-o chitară,
Uniți de Dumnezeu în consonanță,
Cei doi au rupt tăceri, când, prima oară,
Au dărâmat un zid în rezonanță.

Și Doina și Ion, cu-a lor menire,
Au răscolit prin suflete și ape…
Și dăruindu-se prin cântec și unire,
Un pod de flori au ridicat spre libertate!

Ei au cântat un grai, o mândră țară
Și despre setea ei cea mare de dreptate,
De rugăciunile ajunse de ocară…
Ne-au dat o lecție de mare demnitate!

Ca niște clopote, sfidând nimicnicia
Cea insuflată și ajunsă caracter, 
Cu limbi de foc au ars-o pe vecie
Pe buruiana ce umbrea un adevăr.

Dar buruiana lașă avea și rădăcină,
Spurcase glia toată cu-a ei rizomi mancurți.
Și a lovit în Doina cu voce cristalină,
Strivind fără de milă și buciumul în munți.

De-atunci îi plânge toamna cu lacrima de ceață,
Când vine să aștearnă pe-același loc covor,
Căci se aude clopot în zare dimineața
Și-atunci îi plâng poeții și un întreg popor…

Îngăduit-a Domnul să-i ia la el, în ceruri,
Lăsându-i printre îngeri ca suflete pereche…
Ce cântă încontinuu de-o țară, ca pe vremuri,
Și muzica lor sacră trimit aici, de veghe…

Suras foto: Internet

De același autor:

PEISAJ TOMNATIC DE LA SAT