miercuri , 25 aprilie 2018
660×220 Studio Mihaela Merchea

„România Mare – s-o facem acum mare, așa cum a fost” – Nicolae Bilețchi (video)

Un drum la Chișinău, la Marșul Unirii, a însemnat pentru Doina Mustățea ți ziarul nostru și altceva: cunoașterea unuia dintre românii de dincolo de Prut care, cu toatre vicistitiudinile vieții prin care a trecut, a simâit întotdeauna într-un singur fel: românește.  

Când îl vezi pentru prima dată, il descrii așa cum îl vezi: un bărbat în vârstă de 80 de ani, înalt și cu siguranță unul frumos în tinerețe. Dacă începe să îți vorbească despre literatură sau istorie, îți dai imediat seama că nu este un om oarecare, ci că a fost și este unul din marii intelectuali ai unei țări pe care el nu a dorit-o țară ci doar un teritoriu al României Mari, așa cum era atunci când s-a născut.

Se numește Nicolae Bilețchi și a venit pe lume în 1936 în județul Rădăuți, localitatea Oprișeni, localitate care astăzi aparține Ucrainei și care are un alt nume. Este unul din puținii români care au avut curajul și puterea, de-a lungul existenței sale, să țină piept rusificării românilor din Basarabia și să lupte cu fiecare nerv din ființa lui împotriva unui plan de eliminare a identității românești din Moldova de peste Prut.

Să fii român într-o țară ocupată de ruși a fost un mare chin, ani la rând suferind presiuni ca să își schimbe naționalitatea: din român să se transforme-n moldovean. A refuzat categoric iar asta a dus la limitarea drepturilor de a avansa-n carieră cât și a celort umane, personale și familiale. Trimiterea lui la studiu la Moscova a fost organizată și a fost un mod de a-i îndrepta viziunea către sovietism însă acolo, spre norocul lui și în defavoarea călăilor identității lui, l-a întîlnit pe Iuri Cojevnicov care i-a fost și șef de doctorat. Destinul a vrut ca drumurile celor doi să se intersecteze tocmai când, pus în fața unei răscruci, Nicolae Bilețchi ar fi trebuit să aleagă obligat direcția către care trebuia să meargă în viața: acceptarea sovietizării lui și a familiei lui.

Deși rus, Iuri Cojevnicov cunoștea foarte bine limba română și era autorul mai multor cărți în această limbă, iar în toată perioada petrecută împreună la Moscova, Cojevnicov nu a făcut altceva decât să il susțină pe N. Bilețchi și să îl educe în spirit românesc. Faptul că a tradus poeziile lui Eminescu în limba rusă l-a convins pe Bilețchi că limba poetului, oricât ar încerca rușii, va fi limba sufletului lui și nu va renunța la ea niciodată, indiferent de presiunile care vor fi puse asupra lui și a familiei.

Începând cu 1986 a fost și continuă să fie profesor universitar la Academia de Științe din Chișinău. De-a lungul anilor a refuzat permanent orice propunere de a deveni membrul unui partid și de a accepta că limba pe care o vorbește este moldovenească, nu românească. Astfel în 1994 a fost unul din cei 5 academicieni care au semnat documentul care atestă limba română ca limbă oficială în R.Moldova. În 1996 a contestat articolul 13 care a fost introdus în Constituție și care denumea limba moldovenească limba de stat, a participat și formulat un protest scris format din articole scrise pe diferite ziare. Demersul din 1994 a fost trimis președintelui Parlamentului, Lucinski, și, datorită celor 5 academicieni, limba româna a fost redeclarata limbă oficială de stat.

„Oriunde m-a purtat viața și oricât de greu mi-a fost nu am putut să simt altfel decât românește, ne-a spus profesorul în scurta vizită pe care i-am făcut-o acasă, odată cu drumul la Chișinău pentru Marșul Unirii. M-am născut român și așa vreau să mor. Țara mea a fost și este România, chiar dacă ei o numesc astăzi Republica Moldova. M-am născut în România Mare iar dacă îmi va fi dat să mor cu granița pe Prut, această graniță este doar terestră, nimeni nu îmi va putea fura dragostea pe care o port țării mele și limbii române.”

       Cea mai mare realizare a lui Nicolae Bilețchi nu a fost munca de titan pe care a dus-o împotriva unui sistem care avea ca țintă distrugerea identității românești în Basarabia. Cea mai mare realizare sunt fiica și nepotul lui. A știut, a vrut și a putut să sădeasca sămânța românismului în ei, i-a crescut și educat în cel mai pur spirit românesc, iar acum, la 80 de ani, știe că ștafeta luptei pentru recâștigarea deplină a identității se afla în mâinele unor oameni drepți, curajoși și mai presus de toate, români.

Doina Mustățea „

foto copertă: Moldpres

Scurtă biografie:

      Nicolae Bilețchi a urmat Universitatea de Stat din Cernăuți (1954-1959), facultatea româno-germană cu specilalitatea limba română și primii 2 ani după aceasta i-a exercitat ca profesor în satul natal Oprișeni. Din 1961-1964 a fost membru al Academiei de Științe din Chișinau. Timp de 3 ani (1964-1967) a fost aspirant la Institutul de Literatură Universala „Maxim Gorchi” al Academiei de Științe a Uniunii Sovietice sub conducerea lui Iuri Cojevnicov.
       Începând cu 1967 și până astăzi a fost și este cercetător științific la actualul Institut de filologie al Academiei de Științe a Moldovei, iar în 1968 a susținut teza de doctorat cu lucrarea „Elementul epic și liric în dramaturgia moldovenească”. În 1986 a susținut teza de doctor habitat în filologie cu tema „Românul și contemporaneitatea”. Din 1992 este membru corespondent al Academiei de știinte a Moldovei și este autorul a peste 10 cărți și aproape 400 de articole în presa periodică.