1907. Ruga unor sovejeni pentru educația copiilor lor

       Un document extraordinar mi-a parvenit zilele acestea prin grija și atenția prietenului Liviu Roman, profesor-doctor în istorie la școala din Păunești, asiduu cercetător al arhivelor și al istoriei județului.

       O pagină extraordinară de istorie sovejană, din vremurile când mocanii țineau atât de mult la educația copiilor lor.
Este vorba de despre o jalbă, o cerere de ajutor prin care sovejenii, vreo 50 la număr, solicită prefectului aducerea înapoi a învățătorului Vasile Iftimescu, care este „omu mai de vază și are mai mare inteligență asupra copiilor școlari”.

      „Vă rugăm din sufletul și inimile noastre (…) a ne trimite, precum am zisu mai susu, ca învățător pe domnul Vasile Iftimescu căci îi cunoaștem simpatia lui de bun învățător, ca să mai videm și noi copiii noștri scoși la lumina școlii, căci altfel, domnule prefect, ar fi păcatu ca școala noastră să devină ruină mai mare ca azi.”

       Cuvinte emoționante, rupte din sufletul părinților care nu știau cum să se adreseze mai frumos și mai convingător mai marelui județului pentru a-l determina („vă rugăm ca pe părintele județului nostru”) cu orice preț să le fie readus la școală acest învățător. Pentru că ei știau că doar cu ajutorul lui copiii lor pot fi „scoși la lumina școlii”, înțelegând de pe atunci că doar școala îi poate face oameni.

       Scrisoarea este semnată de 50 de sovejeni, printre care nume binecunoscute și astăzi: Roșcan, Chitroceanu, Balcu, Bunghez, Șerban, Chirilă, Nagâț, Bălbărău… Ea a fost trimisă în iarna anului 1907, după Crăciun, și a fost înregistrată la începutul lui 1908. Astfel că, probabil, la întoarcerea din vacanța de sărbători, unul din primele lucruri citite la birou de prefect a fost această doleanță.

       Și nu este întâmplătoare cererea expresă prin care mocanii îl vor pe Vasile Iftimescu  dascăl.

Înv. Vasile Iftimescu

        VASILE IFTIMESCU a fost unul dintre vestiții învățători rurali care a luptat de-a lungul întregii sale activități didactice pentru apărarea prestigiului și drepturilor corpului didactic vrâncean și al României, scria Ziarul de Vrancea în ediția de AICI.

       Născut la 10 martie 1849 în comuna Valea Sării, plasa Putna, Vrancea, Vasile Iftimescu a funcționat ca învățător în județul Putna la Școala Soveja de la 13 octombrie 1873 până la 27 octombrie 1895. Nu știm, deci, dacă în urma cererii din 1907 acesta a mai activat la Soveja.

       Cert este că acesta a fost „un învățător mult stimat și apreciat în Vrancea pentru neobosita activitate desfășurată la catedră, dovedind vocație pentru misiunea sa era considerat de revizorul școlar G. Nedelcu drept „unul dintre cei mai buni învățători nu numai din Putna și din întreaga țară”.

       Copiii săi erau mai bine pregătiți decât în foarte multe alte școli „Aș fi dorit”, sublinia revizorul „să avem câț mai mulți învățători ca domnul Iftimescu” (arhivele statului București, MCIP, ds. 3912/1887, fila 71).

       Numit învățător la Soveja, Vasile Iftimescu a desfășurat o muncă susținută pentru promovarea școlii popolare, pentru ridicarea nivelului cultural al sătenilor și pentru întemeierea societății învățătorilor. La Soveja el reușise, pe la 1898, să reducă aproape în totalitate numărul bărbaților neștiutori de carte iar la femei a ajuns la un procent de 60% îndepărtând mentalitatea conform căreia fetele nu trebuiau  să  învețe  carte.

       Ca urmare a ideilor sale inovatoare în școala rurală dar și pentru activitatea sa politică, autoritățile timpului îl consideră un anarhic și-l vor urmări îndeaproape, pedepsindu-l prin diferite mutari disciplinare și chiar destituirea sa de la catedră. ” (citat preluat din Ziarul de Vrancea)
 Scrisoarea din imagine se află la Arhivele Statului din Focşani. 

                                                                       Cristi Merchea

Lasă un răspuns