„Românii vin cu bărcile. Să-i repatriem pe acești încrezuți!” Mesaj xenofob adresat unei românce

  „Sosesc cu bărcile, ca această Alina Harja, apoi își permit chiar și luxul de a judeca. 
       E momentul să-i repatriem pe ăștia care-o fac pe încrezuții în casele altora”

Cam așa sună mesajul pe Twiter al unui domn italian, Sergio Stefania, adresat unei conaționale, jurnalista Alina Harja.  

         „Somnul rațiunii naște monștri” spunea pictorul spanuiol Francisco di Goya. Dar ce te faci când rațiunea, educația lipsesc cu desăvârșire? Când noțiunile minime sunt nule iar cuvintele ies de pe gură fără noimă, doar din dorința de a spune ceva și a ieși în relief, chiar cu riscul de a ponegri și defăima?

         Se întâmplă și la case mai mari, la italieni adică, un popor cu o istorie milenară și o cultură a emigrației și imigrației foarte vastă. O emigrație  care se terminase mai ieri, prin anii 70, dar a reînceput acum doi-trei ani datorită situației economice a Peninsulei și în care copiii și tinerii lor pleacă în lumea largă în căutarea fericirii.

         Ce faci însă când afirmațiile xenofobe vin de la unul care a trecut de o anumită vârstă (cel puțin după imaginea afișată pe profil) și ar fi trebuit să știe ce înseamnă emigrația, integrarea, conviețuirea civilizată între popoare…?

         Italia este o patrie și a celor peste 5.800.000 de străini, plus a altora care deja au devenit cetățeni care s-au integrat, muncesc, s-au căsătorit cu italienii, contribuie la evoluția țării etc, etc. Cu toate acestea sentimentele xenofobe și rasiste nu lipsesc. Ele mocnesc în sufletele celor care, cu conștiințerle adormite și cunoștințe zero, văd în pesoanele de altă cultură sau culoare a pielii dușmanul gata de atac.

         Lipsa cunoștințelor minime de geografie face pe un tip ca acest Sergio Stefania să afirme de o conațională de-a noastră (devenită între timp și cetățean italian) a venit cu barca în Italia, aluzie la nenumărații refugiați sau noi imigrați sosiți cu bărcile și vapoarele din nordul Africii. Nu contează la el, toți o apă și-un pământ sau, „tutto fa brodo” cum spune o zicală italiană. O formă grețoasă de exprimare, un sentiment de scârbă irațională și nefondată al acestui individ care a lipsit la ora de geografie și nici pe Google maps nu intră. Dar îi place să jignească, e mai ușor

Cristi Merchea