Trăim într-o lume a relativismului, dar să nu uităm că Sfânta Scriptură nu se schimbă după cultură.

Unul din versetele din Biblie care se înțelege mai bine în diasporă decât în România este cel din 1 Petru 2:11 “Preaiubiților, vă sfătuiesc ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești cari se războiesc cu sufletul.” În afara țării, conceptul de străin și călător este mai simplu de înțeles, realizăm probabil, mai repede că suntem efemeri pe pământ, că în final, oriunde am fi, suntem flotanți, scurta existență pe care o experimentăm pe această planetă ne demonstrează aceasta.
Și cu toate că suntem conștienți de statutul nostru trecator, pare că majoritatea nu demonstrează prea mult interes pentru cele veșnice. Îmi veți spune că suntem popor creștin, dar cele peste 22 de milioane de avorturi din România din 1958 până în 2008 denotă altceva, îmi veți spune că ținem sărbătorile creștine, dar se pare că mulți uită pe Cel pe care Îl sărbătorim. Ne bucurăm de Crăciun si Paște, dar oare cât ne fascinează Hristos, Domnul creștinilor, Cel care a coborât printre oameni, a murit pentru păcatele lor și a înviat pentru a îi aduce la viață, viață veșnica; ca ei să creadă că a murit și în locul lor și să fie mantuiți.
Oare Îl convingem pe Dumnezeu ținând câteva sărbători pe an și apoi văzându-ne fiecare de lucrurile noastre, într-o nepăsare vinovată, oare unele practici sporadice vor înlocui ascultarea pe care un Tată o așteaptă de la copiii Săi? În cartea Isaia, în primul capitol găsim scrise cuvintele lui Dumnezeu: “Nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sarbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!” (v.13) și în același capitol, “Încetați să mai faceți răul!” (v. 16).

biblie

Trăim într-o lume a relativismului, a postmodernismului, dar să nu uităm că Sfânta Scriptură nu se schimbă după cultură, să nu uităm că Dumnezeu este același în veci și că mai mult decât simbolurile pe care le purtăm noi și afirmațiile susținute, Dumnezeu cunoaște inimile noastre și cât de mult Îl iubim, Îl căutăm pe El. Tot în Biblie găsim cuvintele Sale: “Căci bunătate voiesc, nu jerfe, și cunoștintă de Dumnezeu mai mult decât arderi de tot!” (Osea 6:6). Se pare că valorează mai mult pentru Dumnezeu să fim buni și să Îl cunoaștem pe El, prin urmare relații bune cu semenii și relație bună cu Dumnezeu, decât eforturile noastre care nu compensează indiferența față de Cuvântul Său, Biblia. Să căutam pe Dumnezeu, pe El care ni s-a descoperit prin Scriptură, chemarea o face chiar Hristos: “Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Evanghelia după Matei 11:28). Ce doresc străinilor și călătorilor români? Ceea ce se poate dori mai bun, să aibă parte de Dumnezeu. Dumnezeu sa va binecuvinteze!

Gabriel Luca (Biserica Evanghelica Română – Villalba di Guidonia)