75.000 de lei de la Guvernul României pentru o televiziune fantomă din Italia

Ministerul Românilor de Pretutindeni, – fost departament în cadrul MAE până în ianuarie 2017, – este instituția care „poartă de grijă” românilor de pretutindeni. O insitutuție apărută ca răspuns la marele exod pe care l-a trăit și-l trăiește de aproape 3 decenii România.

       Un fenonomen desfășurat tacit, în fiecare zi, în fiecare clipă, fără să arate cozile de oameni pe care le-am văzut în urma războaielor din Yugoslavia sau Siria, dar mult mai mare în dimensiuni prin procentul față de populația țării. Circa 4 milioane de români (cifre relative în continuă schimbare) reprezintă un sfert din populația unei Românii care se golește pe zi ce trece, în disperarea familiilor dezbinate și spre bucuria celor care au tâlhărit în mod tacit economia, teritoriul și psihicul unui popor.

      S-a ajuns astfel ca, numai în Italia, românii să fie cea mai mare comunitate străină și, totodată, locul unde se află cei mai mulți români emigrați (1.152.000 potrivit ultimului raport IDOS pe 2017).

      Ministerul pentru Românii de Pretutindeni (cu mai mulți miniștri la conducere de-a lungul timpului, unul dintre ei anchetat și judecat pentru fapte de corupție – „normale” în perioada post-decembristă) are în politica sa sprijinirea comunităților românești din afara granițelor, a celor istortice și a celor emigrate din motive economice. Ministerul are chiar o strategie națională de urmat în perioada 2017-2020  prin care se urmăresc 4 mari obiective:

1. promovarea limbii române în comunitățile din afara granițelor,
2, susținerea componentei spirituale a comunităților românești,
3. promovarea valorilor culturale ale comunităților românești
4. susținerea proceselor de integrare și apărarea drepturilor românilor de pretutindeni și la consolidarea și eficientizarea instituțională în domeniu.

      Ministerul are în componența sa și un departament care se ocupă cu finanțarea proiectelor asociațiilor și comunităților românești din afara granițelor. De câțiva ani multe din acestea au fost finanțate, multe au fost aprobate dar fără ca beneficiarii să vadă vreun euro, multă birocrație și hârțogăreală. Lucrurile s-au mai schimbat și dacă în primii ani cei care trimiteau proiecte erau de ordinul a peste 700, acum lucrurile s-au mai domolit. A crescut însă transparența, birocrația s-a mai diminuat. Sau așa tindem să credem.

      Nu punem acum în discuție necesitatea unui astfel de minister și banii aruncați pe fereastră în locul folosirii lor pentru asigurarea condițiilor economico-sociale în împiedicarea emigrării. Aceasta este o altă problemă mult mai serioasă și mai profund de analizat, destul de complexă.

     Punem în discuție, în acest material,  finanțarea unui proiect pentru un  post de televiziune românesc din Italia care, legal, nu există.

Puțină istorie

      Apărută în Italia cu surle și trâmbițe, prin inaugurarea sa chiar la Academia di Romania din Roma, Camera de Comerț și Industrie a României în Italia a fost de la bun început „combinația” reușită a lui Vlasov (fost președinte al CCIAA a României arestat și judecat), ginerele acestuia, Cristian Davind, ministru-delegat pentru românii de pretutindeni la acea vreme și Eugen Terteleac, președintele Asociației Românilor din Italia. Gurile rele vorbesc și de ceva euro mișcați prin conturile acestei proaspete Camere de Comerț, dați cu parandărăt și păstrați de „asociație” doar în proporție de 10%. Nu mult, doar 1900.000 de euro. Dar asta vom vedea într-un alt material.

      Menționăm că la acea vreme România avea o cameră de comerț la Milano – cea de jure – și încă una pe la Bologna. Dar ce mai conta. Afacerea trebuia făcută.

     

     Astfel, pe 3 iulie 2013, Eugen Terteleac, numit președinte, – cu tot cu insignă de aur în piept -, în sala de festivități a Academiei, pe principiul amiciției sale cu don ministru David, ignorându-se orice fel de aptitudine sau pregătire profesională în domeniu, a purces la drum.

       Și a funcționat această Cameră de Comerț și Industrie a României în Italia pe ne-ve, – că nu avea nici un fel de reprezentanță sau filială a instituției mamă di România înregistrată la CCIA Italia sau Finanțe, ea funcționând „pe o asociație” – mai puțin de un an. Adică până la căderea lui Vlasov.

      „Colegiul de Conducere al Camerei de Comerţ şi Industrie a României (CCIR), întrunit în ziua de 26 iunie 2014 a votat în unanimitate de voturi anularea Deciziei nr. 15 din 6 martie 2013, prin care domnul Eugen Terteleac fusese împuternicit să deschidă o reprezentanţă a CCIR la Roma şi să folosească sigla CCIR”, spunea un comunicat oficial în 8 iulie 2014, la puțin timp, după apariția unor anchete în „Actualitatea magazin”.

     Ca să se spele de păcatele anterioare (pentru că acesta se erijase ca insitutuție și prin reprezentanțele sale), Ministerul Afacerelor Externe emite la rându-i o circulară prin care interzice ambasadelor și consulatelor să-l mai perceapă pe Eugen Terteleac ca ceea ce nu este, adică președintele unei insituții fantomă.

     Dar cu prieteniile sale politice, vânturate în toate părțile, a creat multă impresie, deși aceste prietenii nu s-au prezentat la evenimentele sale chiar mereu (așteptatul președinte Tăriceanu a lipsit la Ziua României deși avea banner mare la intrarea în teatrul Tendastrisce).

      Eugen Terteleac aplică atunci o altă strategie. Nu mai e președintele Camerei de Comerț a României? Înființează o altă asociație: „Asociația Camera de Comerț și Industrie a României în Italia”. Na. Să mai zică cineva ceva. Legal constituită, folosind numele instituției românești în Italia, dar fiind asociație. Bineînțeles că instituția românească de facto și de jure nu s-a sesizat având alte treburi mai importante. Astfel noul președinte al noii „Asociații Camera de Comerț a României în Italia” inventează și un post de televiziune: Dacia TV, completată ulterior cu Televiziunea românilor. Că sună mai frumos.

Astăzi

      Trecem de altele și ajungem la banii ministerului.

      Pe 19 ianuarie 2018 camera de Comerț și Industrie a României în Italia (interzisă de ceva timp) depune un proiect pentru finanțare: „Dacia TV – televiziunea Românilor” pentru emisiunea socio-culturală „Români pentru Români”.

      La o săptămână, pe 25 ianuarie, Asociația Românilor din Italia, tot a lui Eugen Terteleac, depune un alt proiect: legat de data aceasta de Centenar. Nume pompos, asociație cu nume pompos…

      Durează puțin și, pe 23 februarie, la mai puțin de o lună, proiectul „Sărbătoarea Centenarului – eveniment/spectacol dedicat Centenarului Marii Uniri” depus pe 25 ianuarie de Asociația Românilor din Italia e publicat ca aprobat. Cât? 75.000 de „fraci” sunt gata pentru vistieria asociației care – dincolo de orice speculație, este organizatoarea celor mai mari evenimente la Roma.

Dar nu erau pe bani publici. Să trăiască să mai dea!

       Vom vedea cu ce emoții și bagaj cultural-istoric vor pleca românii de la acest eveniment care are loc chiar acum, deși se numește ”Expo România – Italia” și nu cum a fost denumit în proiectul depus”. 


   

      Și au trăit și au mai dat. În sesiunea din 12 aprilie este aprobat proiectul depus pe 19 ianuarie de către Camera de Comerț și Industrie a României în Italia, cei drept după aproape 4 luni; „Dacia TV – televiziunea Românilor” pentru emisiunea socio-culturală „Români pentru Români”. Tot 75.000 de lei. A meritat așteptarea.


      Și cum, pentru ca lucrurile să funcționeze bine în epoca de Aur era nevoie de un sfânt în Paradis, se pare că cineva acolo, sus, iubește asociațiile lui Eugen. Nu știm ce documente a prezentat „Camera de Comerț și Industrie a României din Italia”, dacă au fost controlate și cum, dar de aprobat au fost.

      Mai grav este că postul de televiziune sus-citat, din punct de vedere legal, în Italia nu există. La Tribunalul din Roma, acolo unde se înregistrează publicațiile media (obligatoriu cu un jurnalist profesionist înscris în ordinul jurnaliștilor), nu e. La ROC (https://www.agcom.it/sistema-telematico-del-roc) –  la fel, nu există.

        Emisiunea „Români pentru Români”, unde sunt cam aceeași invitați de fiecare dată și unde se vorbeșe dar nu se spune mai nimic, a fost acționată în judecată, în 2015, de către avocatul Giancarlo Germani din baroul din Roma, pentru calomnie și defăimare. În urma acestei acțiuni, Voxton, canalul de televiziune italian prin care Dacia TV emitea, a fost somat, de către Ministrul Dezvoltării Econimice din Italia, să închidă, pentru că DaciaTV nu există în LCN (sistemul de numărare automată a canalelor). Dat fiind faptul că aceasta a continuat să difuzeze, ministerul a activat procedura de suspendare a societății Voxton.

       O situație care arată că dacia TV emitea în mod clandestin atât din punct de vedere al existenței sale ca post cât și al acordurilor cu postul de teliviziune gazdă, care-i acorda emisia.

       Interesant este că ministerul nu a putut amenda DaciaTV. De ce? Pentru că nu există, aceasta nefiind înregistrată la Finanțe sau Camera de Comerț Italiană (partita IVA, srl, snc etc), la Tribunalul din Roma… 

       În România există un brand DaciaTV dar care aparține unei alte persoane.

       În Italia, pentru a avea un post de televiziune este nevoie de o cerere adresată Ministerului Telecomunicațiilor care, în baza Decretului legislativ nr. 177 din 31 luglio 2005, n. 177, aprobă doar dacă se îndeplinesc condițiile cerute.

       Sperăm ca la întâlnirea de astăzi, (5 mai 2018) a ministrului, se va lămuri și acest lucru. Pentru că dumneaei vine să ne spună, așa cum o spune și șeful Guvernului, Viorica Dăncilă, că acasă e bine, salariile au crescut, laptele și mierea curg râuri-râuri… Numai că noi vedem că lucrurile merg din rău în mai rău, corupția e aceeași iar promovarea în structurile statului pe principiul cel mai prost, cel mai lingău și cel mai incompetent dăunează grav sănătății țării. Și din aceste cauze, cât și din multe altele, oamenii care înțeleg și nu vor să accepte pleacă, emigrează, fug ca dracul de tămâie. Ei vor o țară ca afară.

Cristi Merchea

Lasă un răspuns