Foto: contributors.ro

78 de ani de la Genocidul de la Fântâna Albă. Peste 3000 de români inocenți mitraliaţi de ruși

1 aprilie este o dată cu cruce însângerată în calendarul istoriei noastre. O zi în care rușii, noii ocupanți ai Bucovinei și Basarabiei în urma Pactului Ribentrop-Molotov din 1940, după ce instauraseră teroarea timp de aproape un an, au săvârșit masacrul de la Fântâna Albă.

       Aproape 3 milioane de români se treziseră peste noapte, în 30 august 1940, pe pământ străin. Administrația rusească și Armata Roșie au instaurat un regim de teroare în care românii erau pedepsiţi doar pentru simplu fapt că aparţiuneau naţiei române. Mulţi dintre bucovineni s-au văzut separaţi pentru totdeauna de familiile lor rămase în România. Cei mai mulţi dintre românii ocupaţi de ruşi au avut un singur vis: să-şi întregească familiile şi să se întoarcă acasă. 3000 dintre ei au pornit pe 1 aprilie 1941, chiar în ziua de Paşte către România, convinşi că vor putea trece graniţa nestingeriţi. Au plătit această năzuință cu viața.

        Masacrul de pe 1 aprilie 1941 a fost unul orchestrat de ruşi. Agitatorii sovietici a împânzit în preajma Paştelui zvonul că se vor deschide graniţele cu România şi bucovineni vor putea trece nestingheriţi către patria mamă. Aproximativ 3000 de români din mai multe sate de pe valea Siretului au plecat, pe jos, în ziua Paştelui către graniţa. Îmbrăcaţi în alb, încolonaţi cu preoţi în faţă, purtând icoane şi steaguri au plecat către România, dar s-au oprit la doi kilometri de frontieră, în localitatea Fântâna Albă, unde ruşii i-au aşteptat cu mitralierele NKVD.

        Pe 1 aprilie 1941, la doi kilometri de graniţa cu România, femei, bărbaţi sau copii a fost cu toţi seceraţi de gloanţe într-un cumplit masacru. Foarte puţini au supraveţuit dezastrului pentru a mai putea povesti coşmarul.

       Cei care n-au murit seceraţi de gloanţele mitralierelor au avut parte de un sfârşit şi mai cumplit. Răniţii au fost legaţi de cozile cailor şi târâţi în chiuri până la moarte. Cadavrele românilor au fost aruncate în gropi comune care, se pare, fuseseră săpate dinainte. Unele victimele au fost îngropate de vii. Alţi români, prinşi la Fântâna Albă au fost arestaţi şi supuşi unor torturi cumplite.Au sfârşit într-o groapă comună dintr-un cimitir evreiesc peste care ruşii au aruncat var stins.

       După masacrul de la Fântâna Albă, ruşii au declanşat o operaţiune vastă de represalii împotriva românilor din Basarabia şi Bucovina. În luna iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicaţi din casele lor şi deportaţi în Siberia şi Kazahstan. Foarte puţini au supravieţuit. Ca urmare a regimului opresiv al ruşilor, românii din Basarabia şi Bucovina s-au împuţinat considerabil. (Adevărul.ro)

       Potrivit statisticilor oficiale, populaţia românească a regiunii Cernăuţi a scăzut cu 75.000 de persoane între recensământul românesc din 1930 şi primul recensământ Sovietic în 1959. S-a spus că ruşii au avut un program intenţionat de exterminare a românilor. Sângerosul 1 aprilie 1941 nu fost recunoscut niciodată de regimul sovietic.

La Fântâna Albă, locul masacrului, abia în 2000 autorităţile ucrainiene au permis pentru prima dată, abia în anul 2000, oficierea unei slujbe religioase, în memoria celor 3000 de români morţi în drumul lor către România.