A bubuit butoiul

         

 

1553401_971082206282428_6592440334255724430_o
Foto: Silvia Vrînceanu Nichita

         

elena-150x150

 

 

 

Elena Loredana Țoc _________

       

       Români cu păpușoi în valize la aeroport am văzut și auzit; pe românii ce cărau vreascuri, suc de roșii, lăzi întregi de portocale  din Italia cu autocarul, sau pe ăia de își cărau porcul de Crăciun, cald, abia sacrificat, din țară în Italia,  i-am avut colegi de drum, dar de români care își cară butoiul cu must din România… așa ceva, mai greu de crezut. Și totuși s-a întamplat și asta.

Zilele trecute s-a întors o „compatrioată” după o vizită la copii.  Pe lângă pupăturile și îmbrățișările de rigoare, am întrebat-o și eu, de parcă nu știam deja, cum a fost drumul. Deși oboseala i se citea pe față, a început să râdă și-mi zice:

– A bubuit butoiul cu must!  Parcă nu auzisem bine, zic:

– Care butoi? Continuând sa râdă:

– Ăla pe care și-l căra unul de acasă. Am pierdut vreo patru ore  să spălam, să scotem valizele îmbibate cu must… eheee, treaba serioasă.

Nu știu de ce aveam privirea aia mirată, idioată, doar văzusem și eu atâtea: mobilă, motociclete, plasme… dar asta parca le întrecea pe toate.

Noi, românii, suntem oameni tare gospodari și din cămara noastra nu trebuie să lipsească nimic. Nu contează cum și cu ce sacrificii, dar pe masa noastră trebuie sa “avem di tăti”.
Gustul vinului de acasă nu se compară cu nimic. De data asta însă „tulburelul a bubuit”! Nu i-a priit atmosfera occidentală.