Acasă de Paști…

Sofia Postu

Acasă de Paști…

Adun fărâmâ cu fărămă din amintirile de Paști,
Unde in suflet simt și azi miros plăcut de cozonaci,
Unde prin dimineți plăpânde bătute-n flori de liliac,
Așterne mama-n prag covorul, trimis prin neam din veac în veac.

Când roiuri tandre de albine culeg nectar din floare-n floare,
La mine-n sat, la mine-acasă e forfotă de sărbătoare,
Prin curți basmale colorate trebăluiesc pe la cuptor,
Cât mă frământă starea asta și cât de tare-mi este dor…

În covata din lemn ninge pufos făină prin sită,
Două mâini o tot mângâie-ncet și-o alintă-n descântec,
Mâine-n zori, când o lume e plină de vis și mai doarme,
În Casa cea Mare stă pasca sfințită lângă icoane.

Cozonacul din visu-mi miroase a mama, a bunica, a câmpie,
A belșug ,a mândrie de Neam ,a chemare la glie
Și a dor de copii cununați cu destinul plecării,
Și a uși încuiate, a morminte lăsate uitării…

Clopote bat, inimi tresaltă în ziua-Învierii,
Lumânări aprinse emană căldură și mângâiere,
Ciocnesc fericiți ouă roșii copiii cu drag,
Ca azi, după chinuri, îmbrăcat în lumină
HRISTOS A ÎNVIAT!

Sofia Postu
26.04.2019