Acolo

Acolo

de Vasile Tudorache

Acolo-n satul meu au dispărut bătrânii,
Iar eu prin ceața timpului cu greu revin
Și când mă-ntorc, mă latră-ntruna câinii;
Acolo astăzi mulți mă văd ca pe-un străin.

Acolo-n satul meu nu se mai nasc copii,
S-a cam uitat cuvântul tinerețe,
La magazinul de pe colț nu se vând jucării,
Iar ulița-i pustie, nimeni nu-ți dă binețe.

Acolo mă așteaptă singură căsuța
Ce urlă de durere când plec și o încui,
Aș vrea să spun că-n prag este măicuța,
Dar ea s-a stins, și din păcate nu-i.

Încă mai e la poarta mea fântâna
Ce m-adăpa cândva cu apa ei sălcie…
Câte-un bătrân, făcându-mi rar cu mâna,
Și vântul toamnei ce-aduce vijelie.

De-aș vrea o alinare, din câte-n lume sunt,
Doar una ar mai fi, prea dulce bucurie:
Să pot îmbărâni pe-un metru de pământ,
Acolo-n satul meu, și-apoi plec pe vecie.