”Agonie și extaz” sau impresiile unei alegătoare românce la Roma

O româncă din Calabria a venit să voteze tocmai la Roma, după 7 ore de tren. O poveste la cald,  la fel de caldă precum ziua alegerilor prezidențiale în Italia

Am lacrimi in suflet, lacrimi pe chip! Lacrimi de emotie, de indignare, de fericire! 
Pentru mine aventura votului a inceput cu fix douazeci si patru de ore inainte! Am plecat din Calabria convinsa fiind ca votul meu conteaza! Da, votul meu, al tau, al tuturor a contat!
Un soare cald de noiembrie ne-a tinut companie intreaga dimineata si romanii cu steaguri tricolore, cu chipuri surazatoare se adunau, usor-usor, la sectiile de votare, putine ce e drept, pentru numarul mare ce si-au exprimat dorinta de a vota!
Aveam speranta in suflet ca ceea ce ne doream cu totii era pe cale sa se intample!

Coada se intindea pe sute de metri, eram, in jurul pranzului, deja de ordinul sutelor si singura teama era ca nu vom ajunge sa votam pana la ora fatidica 21.00!
A inceput ploaia… o rapaiala de cateva minute si toti cu privirile atintite spre cer rugam divinitatea sa alunge norii! Insa cum românul este destinat sa lupte pana la sânge, cum intotdeauna a fost pus sa treacă prin încercări grele, tot asa, si azi, cerul nu ne-a auzit! Nori negrii s-au involburat si mai tare deasupra noastra, tunete și fulgere și nebunia s-a dezlantuit!
Adapostiti de umbrele, o singura voce rasuna pe strada Consulatului Roman din Roma… era vocea sutelor de romani ce isi cantau imnul! Nu ne pasa de ploaie, nu ne pasa de jandarmii ce ne impingeau, nu ne pasa ca eram uzi pana la piele, din piepturile noastre rasuna : “Desteapta-te române!”

Ne simteam umiliti! Nici câinele nu il lasi afara pe o asemenea vreme! 

Eram indignati de proasta organizare! Dar cand vreodata la români am fost bine organizati?
De data asta însă, o stim cu totii si s-a vorbit mult, si a curs multa cerneala pe tema asta, a fost multa rea voință! S-a vrut sa fim ignorați! Diaspora nu exista!
Românii din străinatate nu mai sunt români! Românii din străinatate să ramână acolo unde sunt!
TOTAL GRESIT! In inimile noastre va bate o inimă de român până la moarte, în venele noastre curge sange de roman! Ne pasă de țara noastră, de pământul unde ne-am născut, unde am învațat să vorbim, să facem primii pași! Ne pasa de tot ceea ce se întamplă în România, pe care oriunde am fi in lume, o vom numi-o ACASA!
Eram paziti ca detinutii! Oare de ce? Pentru ca vroiam sa ne exprimam un drept garantat de Constitutia României! Am fost impinsi si loviti! Oare de ce? Ca am avut curajul sa strigam că vrem sa votam! Era dreptul nostru, pe care cei ce s-au incurcat in legi, articole, organigrame, cu voie sau fara voie , vroiau sa ni-l ia!

Inima imi batea cu putere! Priveam inebunita ceasul! Minutele treceau, zburau, iar eu inca nu votasem! Mai erau inca multi inaintea mea, cum multi inca, surpinzator se asezau in spatele meu!
Am reusit sa o fac la ora 8,30! Cu o jumatate de ora inainte de inchiderea urnelor!

amasad calabria

Am iesit si dupa atat de multe ore petrecute in conditii grele, inumane as spune, nu imi venea totusi sa plec inspre Tiburtina, de unde aveam sa ma intorc in acesta noapte din nou in Calabria!
Ne priveam in ochi intrebatori, acum ca am reusit sa votam, oare ce va fi? Visul ni se va implini oare?  Imi amintesc seara in care, in acel teribil decembrie ’89, in chiuveta bucatariei, mama si-a ars carnetul de partid! Imi amintesc chiar ca eu i-am spus in acea seara:” da-i foc!” Atunci am crezut ca s-a terminat comunismul! Atunci eram convinsa ca tot trecutul ala urat si rosu s-a transformat in cenusa!
Au trecut multi ani, iar timpul a dovedit ca nu a fost asa!
Insa in seara asta, asa cum spuneam la inceput, cu lacrimi de emotie in suflet si pe obraz, am acelasi sentiment!

Am sentimentul că din nou românii au învins pentru că noi am contat!

Elena Loredana Țoc