Albinele – bogăția Principatelor Române într-o carte tipărită la Napoli acum 228 de ani

Pe la 1788, adică acum 228 de ani, într-o tipografie din Napoli ieșea o carte de istorie, geografie, politică și economie, obiceiuri și agricultură despre… Principatele Române, Moldova și Valahia.

Cartea, „Osservazioni storiche naturali e politiche intorno la Valachia e Moldavia” este opera lui Ignaz Stephan Raicevich,(c.1739-c.1792), medic şi călător raguzan, care trăise destulă vreme la Bucureşti. Acesta fusese chemat de către domnitorul Alexandru Ipsilanti ca profesor pentru beizadelele sale și locuise nu departe de palatul domnesc. Apoi s-a bucurat de protecţia Imperiului Habsburgic care l-a numit consul la Bucureşti între 1782 şi 1786, drept recunoaştere a calităţilor sale, cât şi ca semn al relaţiilor pe care şi le făcuse aici, legături pe care Austria înţelegea să le folosească. Perioada petrecută de acesta în Țara Românnească  a fost de 11 ani, fapt care l-a făcut să cunoască destul de bine realitățile locului.

Cartea are 325 de pagini și este o oglindă fidelă, obiectivă a  Principatelor Române din epoca fanariotă.

Printre multe altele, Raicevich vorbește și de un lucru cu care românii se pot mândri și astăzi, o „bogăție” inestimabilă: albinele. Iată ce spunea consulul austriac.

„Una din cele mai apreciate și bogate producții ale celor două provincii sunt albinile, pentru că ceara pe care o dau e fără dubiu cea mai frumoasă și căutată în Europa; cantitatea e considerabilă și ar putea deveni infinit mai mare dacă mai numeroasă ar fi populația. Ceara din Moldova e vreun punct superioară celei din Moldova, în mod special în regiunile unde sunt păduri de tei, care dau o floare mirositoare, pășuni căutate de această nobilă insectă.

Nu există dubiu că acea climă și mai degrabă acele pământuri să nu fie cele mai propice albinelor pentru dimensiunile și ușurința cu care se multiplică, fiind lucru sigur că atunci când anotimpul e favorabil un roi de albine se reproduce într-o vară în alte 30, și, în mod normal de la 10 la 15. Fructul, adică ceara și mierea se extrag la începutul verii și toamna.

Știubeele sunt de o simplitate maximă nefiind făcute decât din trunchiuri de arbori găuriți.”

Vom reveni cu alte părți interesante ale cărții.