Aș da orice pe lume să redevin copil

Ceva vreme înaine, de sărbători, am primit o superbă poezie despre copilărie. Din păcate, am pierdut datele despre autor. Știm că este vorba de o doamnă. Dacă vom reuși să le găsim, le vom publica fătă tăgadă. Merită din plin.

itoplan

Aș da orice pe lume să redevin copil

Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil,
Aș da orice pe lume să redevin copil.

Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini,
Trăiau pe-atunci părinții, și rude, și vecini …
Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci.
Te duci, copilărie, și nu te mai întorci.

Nu mai există basme, nici eu nu mai exist,
Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist
S–au inventat claxoane, adio zurgălăi …
Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi.

Un prof ce ne-nvățase cum să plantăm stejari
A defrișat pădurea vânzând-o pe dolari.
Cu cât urcam în vârstă ne suntem mai străini …
Te duci, copilărie, și devenim haini.

Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând
Sunt două cruci de piatră și tac pe sub pământ.
Și mai era și crângul, și-un râu, și niște tei …
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei.

Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea,
Fugeau din boltă norii și soarele zâmbea,
Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera …
Te duci, copilărie, cu fericirea mea.

Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc,
Iar după bătălie mergeam să bem un suc.
Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi …
Te duci, copilărie, și devenim mai răi.

Mă zgâriam pe brațe urcând in corcoduș,
Iar cel mai bun prieten era un cățeluș.
Eram atat de veseli fugind prin porumbiști …
Te duci, copilărie, si devenim mai triști…

Pe-atunci, orice ninsoare mă bucura nespus,
Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus.
Acum la doctor mergem, plecându-ne umili …
Te duci, copilărie, și devenim fragili.

Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil,
Aș da orice pe lume să redevin copil.