Asociația Moldo-Elenă „Orfeu” sau ce fac românii de peste Prut în Grecia

Periplu printre comunitățile românilor din Grecia

4

 

 

 

În loc de motto:

Sunt sigur că tot ce e frumos și bun

despre românii plecați în afara granițelor

trebuie neapărat cunoscut.

Ajunge cu denigrarea neamului românesc!

 

dan hasdean

 

 

 

Dan Hașdean  _____________

Al treilea popas din periplu nostru l-am făcut la doi pași de centrul Atenei, Omonia. Trecem pragul Asociației Moldo-Elene „Orfeu” și suntem întâmpinați de președintele acesteia, d-nul Veaceslav Schimbov și vicepreședintele, d-na Larisa Bilhac, doi moldoveni de peste Prut, mai români decât foarte mulți români dintre noi, cei din dreapta Prutului, așa cum aveam să constatăm imediat.

Bună ziua și bine v-am găsit!

– Bună ziua și bine ați venit! Ne bucurăm că ne-ați trecut pragul! De fiecare dată ne bucurăm de oaspeți, dar în mod special când oaspeții sunt din România.

Mă bucur să aud asta și ca să ne familiarizăm un pic, v-aș ruga să ne spuneți pentru început cum a luat ființă Asociația Moldo-Elenă „Orfeu”, una dintre cele mai vechi asociații românești din Grecia și de unde i se trage numele.

100_9851D-na Larisa Bilhac își freacă mâinile asemeni unui elev pus să recapituleze o lecție mai veche. Îi face plăcere, deduc după zâmbetul dumneaei, să-și amintească cum s-a născut „Orfeul” moldovenesc.

– Eram prin primăvara lui 1999. Pe atunci exista o singură asociație româno-elenă dar era doar pentru intelectuali. Ne adunasem un grup consistent de români și basarabeni în fața Muzeului de Istorie cu ocazia unui eveniment și pentru că această adunare a fost foarte greu de făcut, doar prin telefoane între noi cei care ne știam, ne-am pus întrebarea dacă nu cumva putem face ceva să ne constituim într-un grup organizat. Printre noi se afla cineva care locuise o vreme în America și dintr-una, într-alta l-am întrebat cum reușeau ei acolo să se întâlnească și ne-a explicat că străinii de acolo sunt organizați în asociații. Atunci a fost rostit prima dată cuvântul asociație. Imediat, un domn, Ion Țăranu, a și venit cu propunerea înființării unei asociații. Primele informații le-am primit de la d-nul Mihai Slusarenco. Așadar chiar de a doua zi am început să ne căutăm un sediu și să începem demersurile pentru legalizare. În noiembrie 1999 am intrat cu „certificatul de naştere„ în mână, în sediul asociației.

Am ales numele lui Orfeu pentru că citisem o legendă care spunea că Orfeu ar avea origini tracice și atunci am făcut o asemănare între venirea lui în vechea Eladă cu migrarea noastră și așa s-a născut „Orfeul” nostru.

– Tot atunci ne-am ales și o emblemă, intervine d-nul Veaceslav, și mai târziu am realizat că alesesem o emblemă făcută de un fost coleg de la Arte Plastice, fără ca să știm asta niciunul dintre noi.

Câți membri are asociația „Orfeu”?

– În 2002 ajunsesem să avem peste 500 de membri dintre care peste 200 erau români din dreapta Prutului. În timp au apărut mai multe asociații și numărul membrilor activi s-a redus la 130, câți avem în momentul de față. Mulți au plecat în țară, alții s-au afiliat la alte asociații mai aproape de ei, ne explică d-nul Veaceslav.

Cum este organizată asociația?

– Avem un Consiliu de Conducere format din 9 persoane, cu un președinte, Veaceslav Schimbov, un vicepreședinte, Larisa Bilhac și un secretar general, Adrian Ceaica. În afara Consiliului de Conducere mai avem o Comisie de Control, formată din 5 membri.

10484731_10202399921313511_8005905629899580815_n

Care a fost scopul înființării asociației?

– După cum am spus la început, simțeam nevoia să comunicăm între noi și să ne ajutăm reciproc și mai apoi am adăugat ceva și mai important și anume, promovarea tradițiilor, limbii și culturii românești. De la bun început, deși numele asociației este Moldo-Elenă, nu am vorbit de cultura și limba moldovenească nici o clipă și asta pentru că am crezut dintotdeauna că noi aparținem României.

Ce ne puteți spune despre activitatea asociației?

– La începuturi, activitatea culturală se învârtea în jurul activităților de la Ambasada României din Atena, cu ocazia sărbătorilor naționale, culturale și cele religioase. Prima invitație am avut-o la câteva luni după înființare, mai exact în ianuarie 2000 cu ocazia Zilei Eminesciene.

Am înființat apoi un cor mixt pe patru voci, cu care am participat la diverse concursuri televizate și am răspuns invitațiilor cu diferite ocazii. Corul are 22 de membri și am colaborat chiar cu soprana Sonia Theodoridou și Orchestra „Mobile”, condusă de maestrul Theodoris Orfanidis pentru realizarea unui specatcol în memoria Holocaustului și mai apoi într-o serie de cinci spectacole la teatrul Parnassos, din Atena. Chiar am făcut, cu dumnealor și imprămari în studio, imprimări care trebuie să apară zilele acestea.

Am pus la punct un ansamblu artistic de muzică folk, folclorică, ușoară și chiar patriotică, în colaborare cu Asociația Culturală „(Re)descoperă România”, condusă de d-na Gabriela Apostol, din partea noastră participând 10 membri.

Avem deasemenea un cenaclu literar, „Legământ” l-am numit, la care participă 15 membri și colaborăm cu Asociația Femeilor Românce din Grecia și cu Asociația Româno-Elenă de Prietenie și Dezvoltare „Sfinții Constantin și Elena” din Aspropyrgos.

Am organizat mai multe spectacole cu artiști, scriitori și poeți din Republica Moldova și din partea dreaptă a Prutului. Aceste spectacole s-au bucurat de o audiență numeroasă. La spectacolul susținut de umoristul Gheorghe Ursachi au fost peste 700 de persoane iar când a fost prezent dirijorul Nicolae Botgoros cu orchestra „Lăutarii” și interpretul Ion Paladi, au fost peste o mie de spectatori.

Pentru prima dată pe o scenă din Atena am organizat un spectacol sub denumirea „Podul de cântece”, unde au fost invitate interpretele Daniela Condurache, din România și Olga Ciolacu, din Republica Moldova.

De reținut că la toate spectacolele au fost prezenți Atașații Culturali de la Ambasadele României și Republicii Moldova, din Atena

– Deloc pe plan secund, intervine d-na Larisa, sunt cursurile de literatură și limba română, istorie, geografie și arte plastice. Sunt 15 copii care urmează aceste cursuri și sunt pregătiți de, d-na Vera Talpă, pentru limba română, d-na Larisa Bilhac pentru istorie și geografie și Veaceslav Schimbov pentru arte plastice. Și mai avem ceva aparte, la asociația noastră: un Centru de informare juridică, pentru toți membrii asociației și nu numai, birou condus de d-nul Mihai Slusarenco și d-na Elena Shiman.

Ca o concluzie personală, auzind despre toate acestea, pot spune că nu este deloc de neglijat activitatea Asociației „Orfeu”.

– Scuzată-ne fie lipsa de modestie dar chiar așa este, drept dovadă, în 2011 am fost invitați la Parlamentul Grecesc de către Departamentul pentru Realția cu Străinii și am fost rugați să dăm informații despre diaspora moldovenească, dumnealor ghidându-se după numele asociației.

Am să vă pun o întrebare pe care am pus-o și celorlalte asociații vizitate până acum: de ce sprijin vă bucurați din afara asociației?

– În afara lipsei unor surse de finanțare, de care se plâng toate celelalte asociații, avem totuși un sprijin deloc de neglijat din partea Ambasadei Române din Atena, care ne-a donat cărți și manuale în limba română, cel mai mult mândrindu-ne cu un DEX și un Dicționar Ortografic al Limbii Române, și din partea asociațiilor elene din România de la care am primit deasemenea cărți și manuale școlare. Și de la Ambasada Moldovei din Atena am primit manuale și cărți pentru copii în limba română, care ne-au ajutat foarte mult.

În această direcție, a sprijinului material am depus două proiecte la BRD (Biroul pentru relația cu Diaspora) din Republica Moldova și ni s-au aprobat amândouă. Unul a fost pentru bunuri materiale pentru sărbătorile de iarnă și al doilea pentru primăvară. Datorită acestor proiecte am primit 14 costume populare naționale pentru copii, cu care ne mândrim tare mult.

Un uriaș sprijin, în special pentru informare și legături cu alte organisme abilitate în relația cu asociațiile din diaspora, l-am primit, și-l primim în continuare, de la d-na Angela Bratsou. Domnia sa a mers până acolo încât într-un moment în care am rămas fără spațiu, s-a oferit să ne găzduiască Cenaclul literar chiar în apartamentul dânsei. Trebuie să mulțumim tuturor pe această cale.

Ce ne puteți spune despre celelate asociații românești și moldovenești din Grecia?

– Colaborăm foarte intens cu Asociația Femeilor Românce din Grecia , cu Asociația „Sfinții Constantin și Elena” din Aspropyrgos și cu Asociația Culturală „(Re)descoperă România”. Colaborăm și cu alte asociații și ținem legătura cu ele dar cele enumerate mai sus sunt lângă sufletul nostru tot timpul.

Despre neajunsuri și neîmpliniri ce ne puteți spune?

– Cred că o să repetăm aceleași lucruri ca majoritatea asociațiilor din diaspora: lipsa unor finanțări de la departamentele guvernamentale abilitate în acest sens, cu care am putea pune în practică foarte multe alte proiecte frumoase și mai ales înbunătățirea actului de învățământ și înfrumusețarea școlii.

Ce proiecte de viitor aveți?

– Proiectele noastre sunt mai degrabă niște dorințe și ele sunt, în primul rând menținerea asociației,  implicit a școlii și a celorlalte activități și cât de curând să schimbăm denumirea asociației în Asociația Românilor Basarabeni din Grecia.

Cum vedeți de la peste 1500 de kilometri situația politică din țară?

– Nu o să comentăm prea mult despre acest aspect, dar un lucru este cert: situația politică din Moldova, la ora actuală, este o mare dezamăgire pentru noi. La alegerile din toamna trecută ne-am implicat să convingem oamenii să meargă la vot și să susțină partidele cu orientare proeuropeană și acum suntem puși în fața unei situații de-a dreptul rușinoase: în țară o alianță pe care nu o agreează majoritatea populației, iar aici mustrarea din partea celor pe care i-am convins că e bine să meargă la vot.

Dacă ar fi să numiți o persoană sau o instituție care v-a ajutat și impulsionat cel mai mult, care ar fi aceasta?

D-nul Veaceslav și d-na Larisa se privesc și aproape că răspund în cor:

– Impulsul cel mai puternic, care ne-a dat curaj și forță a venit de fapt dintr-un sentiment: dragostea față de români și de tot ce este românesc.

A rămas ceva neîntrebat sau nespus?

D-nul Veaceslav Schimbov își alege cu grijă cuvintele și ne spune:

– Nu sunt un bun orator dar în câteva cuvinte vreau să spun că suntem total în spiritul românesc și că tot ce facem este în speranța unei uniri cât mai grabnice. Și încă ceva care e mai mult o dorință: toate asociațiile în care bate o inimă românească se se unească, sau măcar să aibă o colaborare mult mai strânsă, bazată pe același spirit românesc.

– Eu doar vreau să spun că preambulul unirii a avut loc în noiembrie 1999, odată cu înființarea asociației Moldo-Elene „Orfeu”, încheie d-na Larisa Bilhac.

Mulțumesc pentru amabilitatea dumneavoastră și sper să ne mai revedem și cu alte ocazii.

– Noi vă mulțumim și vă așteptăm și altădată în ospeție, cu mare drag!

 

 

Atena, 12 martie 2015

De același autor despre românii din Grecia:

https://www.emigrantul.it/moldovenii-si-romanii-din-atena-vor-unirea/