Badante românce cu suflete mutilate

Emilia a ajuns prea târziu. Prea târziu ca să-și mai poată vedea mama, s-o îmbrățișeze, să o atingă sub bărbie și să se amuze la reacțiile ei de copil gâdilat. S-a întors prea târziu din străinătate. Nu-și mai pot lua seama una alteia, ca apoi să discute despre cât de necruțător este timpul. A venit de multe ori acasă, au vorbit ore întregi, dar acum… O privește în coșciug. O femeie simplă care nu ieșise niciodată din țara în care se născuse, nu văzuse niciodată marea, capitala sau alte orașe.

Emilia nu a apucat să-i mulțumească pentru faptul că i-a dat viață, că a crescut-o singură, fără să pomenească nimic de tatăl ei după ce acesta plecase. Iar asta i-a mutilat  sufletul Emiliei mai mult decât orice.

Când și-a dat seama că durerea e mai veche și nu trece, de atâta tristețe și descumpănire a intrat în depresie, dar nu a știut ce a lovit-o. A crezut că așa simt toți oamenii care pierd pe cineva drag. Depresia e ca o căpușă care îți suge viața. S-a întors la bătrâna pe care o îngrijea în Italia. O femeie de 88 de ani, cu 7 ani mai mare decât mama ei.

O spăla, îi făcea cumpărăturile, îi pregătea mâncarea, îi dăcea medicamentele. Dormea puțin noaptea, pentru că bătrâna nu suporta pampersul, îl striga pe Padre Pio, o durea ceva, voia apă, gemea sau îi era prea cald sau prea frig și o trezea, iar apoi nu mai putea să adoarmă. Lucra de dimineață până în noapte, își dedica tot timpul bătrânei, ca un robot era. Se gândea de multe ori că ar fi putut s-o spele și să o îngrijească așa pe mama ei, însă mama ei nu ar fi acceptat și nici bani nu ar fi avut să trăiască decent amândouă. Și lacrimi amare i se prăvăleau pe obraji. Când a plecat prima dată în Italia, a strâns-o la piept îndelung și i-a spus: „Mergi sănătoasă, fata mea! Să nu strici capu’, că el te conduce!” Și apoi își ascunse gura după colțul baticului, ca și cum ar fi vrut să nu observe Emilia că îi tremura barba. Ochii i s-au umplut de lacrimi, iar Emilia nu a mai putut să o gâdile ca să o facă să râdă.

Astăzi, Emilia se află în România. Din când în când are câte o cădere și stă internată câteva zile la psihiatrie. Are 52 de ani și totuși, în cele din urmă, totul s-a petrecut așa cum prezisese mama ei: s-a „stricat” la cap din cauza Italiei și a sistemului din România care continuă să îmbolnăvească o națiune.

Luminița Mirela Negoiță

Și tu poți scrie la Emigrantul! Trimite-ne textul printr-un mesaj privat pe inbox Emigrantul sau la redactia@emigrantul.it și textul tău poate fi publicat!