Busuiocul – „regele mirodeniilor”

Busuiocul este renumit pentru aroma sa proaspătă, naturală, pentru proprietățile sale terapeutice, pentru beneficiile sale pentru sănătate, fiind considerat „regele mirodeniilor” de gurmanzi, bucătari și autori de cărți gastronomice

Busuiocul este o plantă ierboasă de mici dimensiuni a carei denumire în limba latină este „Ocimum basilicum”, originară din Asia tropicală. Atinge între 20–60 cm înălțime, având frunzele de culoare verde deschis, mătăsoase, cu lungimi cuprinse între 1,5–5 cm și late de circa 1–3 cm. Busuiocul este renumit pentru aroma sa proaspătă, naturală, pentru proprietățile sale terapeutice, pentru beneficiile sale pentru sănătate fiind considerat „regele mirodeniilor” de gurmanzi, bucătari și autori de cărți gastronomice. Este o plantă bine cunoscută în special în bucătăria italiană, dar și în alte părți ale lumii.

Ceaiul de busuioc are proprietăți multiple. Se recomandă în caz de crampe abdominale, infecții urinare, afecțiuni oculare,  dureri de cap, laringită, faringită, gripă, vomă și răceală, colicilor intestinale, pietre la rinichi, ulcer gastric, întărește sistemul imunitar, reglează funcțiile glandelor endocrine și metabolismul celular, tonifiind întregul organism. Ceaiul de busuioc este energizant, afrodisiac și antidepresiv.

Infuzia se prepară astfel: se toarnă o cană de apă clocotită peste o linguriță de plantă uscată și mărunțită. Se acoperă vasul și se lasă la infuzat 15 minute apoi care se strecoară. Ceaiul se bea cald, neîndulcit sau îndulcit cu un vârf de linguriță de miere de albine. Busuiocul este contraindicat dacă urmează să facem o intervenţie chirurgicală, o extracţie dentară, e bine ca două săptămâni înainte de a face acest lucru să nu consumăm busuioc pentru că poate da sângerare excesivă. Busuiocul nu este recomandat femeilor însărcinate, celor care alăptează sau copiilor.