Câinii lui Pavlov

”Religia, o frază de dânșii inventată” spunea MihaieEminescu, o propoziție care a prins foarte bine la vremea ei politicii Partidului Comunist. Parafrazând versurile poetului, am putea spune: ”Politica, o frază de dânșii inventată”. Nu pentru a intra în politică și nici pentru a polemiza.
Ci doar pentru a înțelege de ce și cum această îndeletnicire cu rădăcini adânci în istorie continuă să macine spirite, energii, capitaluri și națiuni întregi cu efecte benefice sau malefice, în funcție de loc, periaodă sau protagoniști.
Zilele acestea orice am face și oriunde ne-am duce avem de-a face cu politica. Chiar dacă nu vrem, suntem sclavii cuvintelor, ai literelor și vrând-nevrând citim afișe electorale pe stălpi, fluturași, ziare, imagini televizive, reclame pe web sau în metrou … pe containere sau în toalete … orice loc este oportun. Omul de rând, votantul, nu trebuie să uite că are de-a face cu o campanie electorală în toată regula și fără reguli de cele mai multe ori.
Participați la o chermeză electorală? Nu-i nimic, veți înghiți îmbucăturile în ritm de minciuni, promisiuni, atacuri la persoană sau la grupuri de persoane; veți bea apa sau vinul oferit cu ochii pe zâmbetul cel mai sincer al celui mai bine intenționat seamnăn care nu vrea altceva decât binele vostru. Ajungi, din cină în cină electorală, să nu mai știi dacă acasă, la prânz, trebuie să citești ceva electoral în timp ce mănânci sau nu. Cafeaua dimineață o bei sub privirile promițătoare ale candidatului la primărie sau la funcția de consilier. O bea cu tine practic și cel de pe afiș. La târg, dacă mergi, primești fluturași cu promisiuni; la discotecă citești biletul de la intrare cu numele candidatului din cartier iar ușa tranvaiului nu se deschide dacă nu-și arată dinții un alt promițător de meserie. În fine, suntem asediați. Nici turcii în războaiele lor contra creștinilor nu au dus lupte psihologice de această anvergură.
Problema italienilor a devenit și a noastră iar a noastră se împarte cu cea a italienilor. Suntem parte din această societate și ”suferim” alături de ea. Practic, suntem precum câinele lui Pavlov: ori mâncăm la vedera afișelor electorale ori nu putem mânca fără ele.
Să nu mai vorbim de irosirea de hârtie, cerneală, cuvinte deșarte și energie cheltuită pentru cei care ne promit că berea va curge la robinet, munca va fi ocupația de bază a oamenilor iar banii vor fi doar virtuali, ba chiar nu vom mai avea nevoie de ei.
Asta în timp ce marea noastră majoritate, români și italieni, nu știe ce va face mâine, cum va plăti chiria, facturile la curent și gaz, dacă va ieși din casă să nu se plictisească de atâta stat sau va avea bani să trimită în țară sau de plecat în țară. Pomana electorală se va termina repede, peste câteva zile și problemele vor fi și mai acute. Unii ar vrea să plece, unii nu pot să plece … unii nu știu unde, alții nu știu de ce …. Ne va trebui un alt stimul ca cel al luminii pe care învățatul rus Pavlov o aprindea câinelui său atunci când îi aducea de mâncare: o altă campanie electorală!

Lasă un răspuns