Ion Caramitru la Roma: „Eminescu ținea steagul sus al unui românism autentic”

Roma, 26 iunie 2015academie teatru afis

Așa cum era de așteptat, „Dorul de Eminescu” nu putea fi mai bine interpretat, prezentat și insuflat decât de marele Ion Caramitru.

Enciclopedie „vivente”, om de teatru și catalizator al iubitorilor de cultură, Ion Caramitru a încântat sufletele românilor din Roma sau chiarale celor mai de departe veniți la un eveniment rar.  O oră și jumătate de recital, de poezie, poveste, trăiri profunde pe opera celui cu care se identifică limba literară românească, Eminescu, alternat cu sunete grave de clarinet ale maestrului Aurelian Octav Popa.

Spectacolul face parte din cea de-a V-a ediție a manifestării teatrale „Teatromania” organizată de Accademia di Romania din Roma și Institutul Cultural Român cu sprijinul mai multor instituții de stat și private în perioada 26-28 iunie 2015.

servicii geta traduceri

Într-un ambient deschis, un mic amfiteatru în aer liber din incinta instituției române din Roma, audiția a fost dintre cele mai bune, fără ajutorul tehnicii. Versurile eminesciene din „Glossă”, „Scrisoarea I” sau „Mortua est!”,  „Basm” lui Geo Bogza au răsunat natural, clarinetul a reverberat în inimile oamenilor, aducând publicul, așa cum mesajul poetului și al actorului au știut mai bine, în meandrele micimii umane, ale deșertăciunii sau sentimentelor pe care Eminescu a știut să le interpreteze inegalabil în opera sa.

Eminescu este un univers pe care maestrul Caramitru a venit să ni-l arate în partea mai puțin cunoscută, nu cea „de cenaclu”, așa cum l-am știut până acum, romanțată sau bucolică. Eminescu este gravitatea unei filozofii de viață pe care poetul o stăpânea deja la 16 ani, este maturizarea idealismului german, shopenhauerian sau indian. Eminescu este limba românească și de la el încoace totul a fost altfel.

Astăzi, când proza sa, articolele conservatoare din presa vremii, filosofia și adevărurile scrierilor sale ies la iveală, ne dăm seama că „toate-s vechi și nou-s toate” iar redescoperirea sa este redescoperirea noastră, a poporului român ca nație și națiune.

caramitru2

Un scurt interviu cu maestrul Caramitru ne confirmă dimensiunea marelui poet și exemplul său inegalabil.

– Eminescu este mai puțin cunoscut de masa largă a românilor ca jurnalist. Este el, prin articolele publicate în presa vremii , mai actual ca oricând?

– Sigur că da. Eminescu a scris în presa unei perioade în care România era fracturată de interese extraromânești și, de aici, aspectul furibund, naționalist al unora dintre articolele sale. Mai ales cele din „Timpul”-, într-o perioadă în care se decidea viitorul unei țări chinuite. Ori el ținea steagul sus al unui românism autentic, al unui românism pornit de la tradițiile solide ale neamului. Sigur că astăzi aceste lucruri par puțin exagerate dar noi nu putem face abstacție de la ceea ce a scris.

Geniul lui de scriitor s-a materializat și în articole extraordinare, scrise cu un talent extraordinar.

– Liberalismul sau libertinismul post-revoluționar de la noi, de după 90, ne-a dus să credem mai mult în Eminescu?

– Pe mine da. Dar ne-a și îndepărtat prin școală, prin preocupările oamenilor care au uitat de el. Oamenii nu-l citesc. Multă lume, într-o perioadă tristă pentru el, l-a atacat. Scriitorii tineri ai vremii aveau obsesia de a-l da jos de pe piedestal. Asta era ideea lor. Să-l umanizeze, dar cu scopul de a-l critica, fiind sufocați de geniul lui. Cum se spune: scrie și tu bine, și-apoi vei intra în suita marilor poeți. Pentru că, de marea poezie românească se poate vorbi de la Eminescu încoace. Înainte de el erau poeți buni dar conjuncturali, chiar franțuziți … Nici Alecsandri nu era un poet extraordinar. Marii poeți vin după el. Blaga, Bacovia, Arghezi, Nichita Stănescu au glasul lor original, dar s-au dedus toți din bogăția aceasta lingvistică pe care Eminescu  a pus-o în circulație.

– Un mesaj românilor emigrați?

– Să nu uite că vorbesc o frumoasă limbă românească și că, prin limbă, rămânem noi înșține și că, oricât de economic fericiți am fi aicea, față de țară, acum, să nu uite de limba română și să  nu uite să o transmită copiilor lor. E păcat de Dumnezeu.

foto și text: Cristi Merchea