Câte tipuri de pupat cunoșteau anticii romani?

Cum se iubeau romanii antici? Cum se sărutau?

Într-o carte pe cât de mare și cuprinzătoare, pe atât de fascinantă, istoricul italian Alberto Angela ne invită să parcurgem străzile Romei de pe la 115 e.n., adică din timpul Imperiului Roman condus de împăratul Traian, și să cunoaștem viața amoroasă a vremurilor.

Unul din primele gesturi ale dragostei, după curtat, era pentru romani pupatul.

De câte feluri era acest pupat? Dacă în public era absolut interzis pe buze, doar pe obraz, considerat un gest împotriva pudicitia, – pe care femeia trebuia să o aibă mereu,- la fel cum și plimbatul ținându-se de mână sau alte gesturi intime -, în spațiile domestice acesta avea diferite forme.

Trei tipuri de pupat

Ca și noi, romanii aveau mai multe feluri de a se pupa sau săruta, în funcție de persoane și situații.

Primul dintre acestea era osculum, pupatul cu buzele închise, fără pasiune.  Numele lui vine de la OS, adică gură, și se referă la aceasta ca închisă și era singurul gest tolerat în public.

Mai mult, femeia măritată, matroana din societatea înaltă, era obligată să-l dea în casă în fiecare zi nu numai soțului, ci și rudelor masculine până gradul al doilea. Aceasta era o normă reglementată prin lege, ius osculi. În acest fel femeia era controlată periodic și de cei apropiați dacă a băut vin, lucru interzis cu desăvârșire acesteia. Ius osculi dădea bărbaților dreptul de a-și ucide soția dacă băuse pentru că era considerat  drept adulteriu. În fapt, alcoolul, vinul, era cel care odată consumat de femeie i-ar fi deschis apetitul pentru trădare.

Cel de-al doilea tip de pupat se numea savium și era sărutul erotic, cu limba, „franțuzesc” am spune astăzi. Numele derivă de la suavis = dulce, suav.

Cel de-al treilea tip de pupat era basium; termenul, ieșit ulterior din uz, a substituit încet-încet pe cel de savium care va însemna, în perioada imperială târzie, un pupat afectuos care se dădea copiilor sau soției. Acesta este și singurul termen care a supraviețuit până astăzi și în limba italiană, unde se cheamă baccio.

Pupatul pe obraz era cel care, cum spuneam, se folosea în public mai ales la întâlnirea a doi prieteni.

Se transmiteau și pupiciuri la distanță, iacere oscula (a lansa, a transmite pupături) dar nu cu toate degetele de la mână cum facem noi ci doar cu arătătorul și degetul mare.

material tradus în mare parte din cartea

„Amore e sesso nellantica Roma” de Alberto Angela

imaginea de copertă – mozaic din Villa del Casale di Piazza Armerina, Sicilia