Ce-o fi mai bine, să fii rrom-român sau român-român?!

diaspora cruce

Românii în România trebuie să respecte legile, să-și plătească dările și facturile. Rromii nu! Pentru ei nu există legi, nu există taxe, nu există facturi, nu exista muncă. Pentru ei există ajutoare sociale, locuri speciale, locuințe speciale, viata specială!

Lia Moldovanu

 

Lia Remus ____________

        Diaspora românească?

În ultima perioadă, cu precădere începând de la alegerile prezidențiale, cuvântul “diaspora” este folosit des. Se fac emisiuni televizate, se scriu pagini de ziare, se publică poezii și scrisori pro și contra, unele nu doar vulgare, cât veninoase. Termenul s-a folosit și după o vizită a lui Traian Basescu în America, deoarece a dat un sfat inedit Diasporei: ” toți ne iubim țara, dar viața nu este numai dragoste de țară, mai este și viața de zi cu zi”, consiliindu-i parintește să nu se întoarcă. S-a mai gândit la noi și Victor Ponta, cu ideea- miracol de a contribui cu 10 euro la bunăstarea țării mamă. Și, să nu fi fost ceva legi să-i oprească, ne-ar fi impozitat veniturile și din țară! Să vedem… uitam pe Dan Diaconescu, marele “răzvrătit” al națiunii, omul care ne-a crezut poate cel mai puțin inteligenți. În așteptarea alegerilor prezidențiale a încropit în grabă o televiziune prin Italia, la care, în creierul nopții nu răsuna întrebarea “ați văzut-o pe Elodia”, ci vedeam pe însuși marele DD dându-se de ceasul morții să convinga Diaspora de mafia care Il oropsește în țară. Se mai trezește uneori și bardul Vadim să mai arunce cu “medicamente”, vreo “doamnă” PSD ne dă și sfaturi despre ce avem de făcut, dar, în general, Diaspora, cuvânt necunoscut celor mulți, ar putea avea ca siglă ușor de memorat, un cetățean român, purtând gârbovit în spate o cruce grea și nemeritată.

Vorbim în timpurile noastre despre românii din străinatate când vezi lume la ghișeele unde se fac tranzacții monetare, ne amintim de ei când întâlnim persoane care cară pachete mari cu multe etichete. Îi privim cu invidie când, în satul natal, pe locul căsuței țărănești se ridică an de an câte-un etaj de vilă ori când, în august, le admirăm invidioși mașina proaspăt spălată, cu numere străine.

În realitate, nu știe mai nimeni și nici nu este vreunul interesat – om simplu sau politician – să știe ce viață duce românul în străinatate. Nu-i vede nimeni nici crucea de care spuneam. Dar românul nostru o simte bine de tot în spate. A adunat în ea privirile dușmănoase când are curajul să vorbească, umilința după comentariile italienilor la articolele din ziare, care vânează în ultimul timp cu înverșunare și ură tot ceea ce amintește de români și România. Românul din Italia suportă tot mai greu obstacolele în găsirea unui  loc de muncă sau  a unui apartament cu chirie. Mai trist de atât, la greutatea acestei cruci nemeritate contribuie nu doar discriminarea din partea străinilor, cât și cea a propriei țări.

Dar cine sunt românii, în viziunea italienilor? “E soprattutto dovremmo
iniziare a spedire al loro paese questi criminali (anche se il loro presidente johannis col cavolo che se li riprende)”; “Guarda anche le interviste di coloro che ammazzano, stuprano o rubano”;”se mi porti una statistica dei furti ti posso assicurare che la maggior parte e’ fatta da rumeni”; “siamo razionali, su 10 rumeni 9 o sono stupratori o assassini o ladri”.
În puține cuvinte, asta cred italienii despre noi, aceste comentarii se pot citi la articolele ce prezintă vreo faptă antisocială săvârșită de un român. Câte cineva dintre noi se supară și scrie replica. Uneori, românii noștri trântesc “din fundul grădinii” o înșiruire de insulte, fapt care poate să le dea străinilor apă la moară cum că ar avea dreptate. Uneori se întamplă ca violatorul, hoțul, cel prins beat la volan, prostituata sau criminalul să fie chiar român. Și când spun român, aș dori să se înțeleagă că nu mă refer la țiganii din România.

Pentru că ar fi timpul să nu ne mai ascundem după perdeaua cuvântului “discriminare”! Atât de mult s-a bătut apa în piuă cu discriminarea țiganilor din România, atât de mult s-au luptat consilii, asociații și politicieni pentru drepturile lor, încât astăzi am ajuns să fim discriminați noi, românii români.

        

      De atâta luptă anti-discriminare, un țigan are mai mereu întâietate

 

Pe țigani îi întâlnești peste tot: în satele românești cumpărând fier, nuci, pene de găină, sticle și, mai nou, haine vechi. N-au bani, dar îți dau la schimb cuverturi și covoare turcești, oale și tigăi, găleți sau cupoane de stofă. Dacă te găsesc acasă. Și e bine să fii, ca să nu te trezești cu ceva lipsă după ce trec. Umplu vagoanele trenurilor de duhoare în zilele de sărbători religioase, când “migrează” la cerșit și primit pomană în cimitire. Ei nu-și cumpară bilet de tren. Că doar sunt săraci! Îi întâlnești și-in oraș: nu mulți ani în urmă, cumpărau acțiuni și vindeau facturiere și bonuri. Astăzi sunt regii fierului vechi, al pieței de legume și fructe și al comerțului de tigări fără timbru, deci ilegale. Îi poți vedea în trafic și-i recunoști imediat: o manea la maxim, ce răzbate din jeep-ul ultimul răcnet. Tu treci umil și obosit, după o zi de muncă, numarând în palmă banii de-o pâine. Îi vezi cu zecile și in fața sediului poliției, așteptând să intre la audieri, eventual ești și tu chemat, dupa ce vreunul ți-a bătut bine copilul. Oricum, dreptatea iți rămâne pe hârtie, că amenda n-o plătește niciunul dintre ei.  Îi întâlnești la primărie bătându-se cu pumnul în piept că le mor copiii de foame. Primesc gratis alimente și bani, alți bani pentru lemne, locuință socială, loc special la liceu și facultate de stat. Le vezi palatele lucitoare pentru care nu plătesc măcar un leu impozit.

     

    Au și românii ceva în România: dreptul de a face tot ce nu fac rromii

 

Pentru ei nu sunt taxe, amenzi, facturi la întreținere, apă, gunoi și nici impozite de plătit! Ei n-au nimic, sunt săraci! Doar ca nu mai sunt țigani, ci rromi. Când eram în țară nu deranja schimbarea denumirii. La urma toată,  deranjează altceva: că de atâta luptă anti-discriminare un țigan are mai mereu întâietate, e protejat, hrănit, îngrijit ca o specie pe cale de dispariție. Bănuiesc că dispar din România și acesta e realul motiv pentru care sunt ocrotiți de atâtea legi, asociații și politicieni! Dispar din Romania și apar în alte țări, spre disperarea localnicilor, care nu mai încetează să ne blesteme și să ne ponegrească țara și pe noi, poporul român! În Italia te deranjează când vezi la Rai 1 o bandă de “români” tuciurii arestați pentru proxenetism, iar italienii care te cunosc iți spun: “hai visto cosa hanno fatto di nuovo i tuoi romeni?” Tu te străduiești să-i explici că ăia sunt rrom, care e diferența între rom si romeni… nu înțelege nimeni, că doar cuvintele sunt cam la fel! Ție iți este o rușine teribilă și … taci. Ce să mai spui? Că dacă stăm strâmb și judecăm drept, românii în România trebuie să respecte legile, să-și plătească dările și facturile. Rromii nu! Pentru ei nu există legi, nu există taxe, nu există facturi, nu exista muncă. Pentru ei există ajutoare sociale, locuri speciale, locuințe speciale, viata specială!

rumeni2

Au și românii ceva în România: dreptul de a face tot ce nu fac rromii. Să plătească dări și impozite, facturi și rate la casă, taxe pentru universitatea copiilor, să se târască precum râmele în praful drumului ca să-și câștige bucata de pâine AMARA, umiliți și obidiți în țara lor!

Iar românul din Diaspora este umilit de două ori: când nu mai rabdă discriminarea din țara și lasă în urmă viața pentru a-i ajuta pe cei dragi să traiască, și când este discriminat în țara straină, unde I se pune pe umeri povara faptelor  săvârșite de “frații” de nume impus fără voie. Rămâne o mare dilemă, o întrebare retorică: ce-o fi mai bine, să fii rrom-român sau român-român?!