„Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?”

Te știu de când eram mic copil. Numele tău a fost primul pe care l-am învățat. Când mergeam la școală, figura ta mă aștepta serioasă și îmi asculta rugăciunile în fiecare dimineață. Apoi ți-ai acoperit urechile și nu a durat mult până să dispari de tot. Am încercat să îți descopăr fiecare parte a ta, frumoasă sau nu, ruinată de mâinile tale sau mângâiată de cele ale străinilor. 

Iar acum? Acum nu știu cum ar trebui să-ți vorbesc. Ca unei prietene ori ca unei iubite? Ca unei mame? Ca unui dușman care nu mi-a vorbit niciodată, dar a știut să-mi arate? Eu te știu, dar tu spnune-mi acum cine ești.

Totuși, nu te grăbi. Nici eu n-am s-o fac. Astăzi te amintesc pentru că e ziua ta. Venisem să-ți spun câteva lucruri, dar m-am făcut una cu crivățul și m-am pierdut printre cuvinte. Voiam să-ți spun astăzi ce-ți doresc eu ție pentru mâine. 

Îți doresc ce-mi doresc eu mie. 

Îți doresc iubire, pace și familia cât se poate de aproape. Îți doresc zile cu soare și nopți mai puțin dureroase. Îți doresc muzică să-ți aline dorul și filme care să te facă să mai oferi vieții încă o șansă. Îți doresc cărțile tale pe care să le citești cu sufletul la gură și o istorie la fel de frumoasă precum persoanele care te-au ajutat s-o scrii pe cea de până acum. Îți doresc oameni străluciți alături de care să crești și să devii ceea ce ți-ai promis tu ție acum mult timp că o să devii. Îți doresc un cămin cald și vizite mai dese. O inimă de fier și o minte de aur. 

La mulți ani ție, dulce Românie!

 

autor: Cîrneleagă Elena

Lasă un răspuns