Cine sunt românii plecaţi pentru cei rămaşi? Liber la discuții… cu românii din afară.

      Paul Gabor

Paul Gabor _________

„Întrebasem ieri ce se poate face pentru ca noi, românii din diaspora, să putem schimba câte ceva la nivelul imaginii pe care o proiectăm celor rămași în țară, scrie Paul Gabor, un scriitor român stabilit de 20 de ani în Spania, activ în comunitatea românească și cea spaniolă.  Și am primit un răspuns amplu și interesant din partea lui Florin Cătălin Gurban din Reus:

        „Pentru că politicienii noștri din ultimii ani au fost interesați să ne dezbine pe noi românii din diaspora și să ne înfrunte cu familiile noastre din România. Chiar indirect prin campaniile de denigrare a Uniunii Europene pentru că noi suntem asociați cu occidentul. Iar 10 August a fost punctul culminant în această campanie și s-a dorit proiectarea unei imagini negative asupra diasporei care vrea să distrugă România (“lovitura de stat”). Norocul a fost că mass-media nu era acaparată cu totul de sistemul politic și opinia publică nu a putut fi păcălită ușor.

       Răspunsul la întrebarea ta; “ce am putea face noi în diaspora, pentru imaginea noastră?” e mult mai dificil decât cel la întrebarea “ce ar putea face țara pentru imaginea cetățenilor ei?”

       Probabil că tocmai ăsta e începutul :

       – Să facem noi lucrurile de așa natură încât să nu așteptăm ajutorul statului. Până la urmă (“dacă nu noi, atunci cine?!”) cine e mai îndreptățit să-și ia destinul în mâini și să își construiască altă imagine de la zero?

        Ar trebui să acționăm pentru că expertiza nu ne lipsește. Am arătat asta la alegerile din ultimii ani când am primit admirația celor de acasă făcând coadă pentru a ne exercita dreptul constituțional de a vota liber, când am acționat!

       Așa că la viitoarele vizite ale politicienilor în țările în care trăim ar trebui să nu ne mai ducem să le cerem să facă ceva pentru noi, românii din diaspora. Ar trebui să le spunem ce putem face noi pentru ei, știut fiind faptul că politicienilor nu le e frică să facă promisiuni, ci de lipsa voturilor. Pentru că ne-am săturat să așteptăm să își îndeplinească promisiunile cu gândul că peste patru ani vom vota pe altcineva. Agenda lor ar trebui să o impunem noi și cred că asta vedem noi zi de zi (dacă vrem să vedem) că fac spaniolii, italienii, francezii, nemții la ei acasă.

       Pe de altă parte, dar nu și cea mai puțin importantă este cum ne afișăm noi în fața noastră. Adică ar fi nevoie să lăsăm deoparte complexele și dorința de a arăta că “noi suntem români” în orice împrejurare. Ar trebui să nu ne mai unească atât de mult ideea de tricolor la 1 Decembrie și costum popular la orice adunare câmpenească. Trebuie să ne eliberăm de cutumele comuniste și să arătăm că orgoliul nostru ca români nu constă că ne îmbrăcăm ca la muzeul satului și facem mici, sarmale, hore și învârtite. Sau scandal când ni se urcă chiuitul și “giurgiuliul” la cap.

       Valoarea noastră ca Români constă în valorile individuale care ne reprezintă. Așa cum o casă poate fi frumoasă, nu doar prin ansamblul ei, ci prin particularitățile care o evidențiază de casele de lângă, așa și poporul român trebuie să evidențieze nu doar generalitățile ci de-o seamă și elementele excepționale.

        Pentru că străinii știu că suntem români și dansăm, mâncam și suntem orgolioși de tradiție și drapel, asemenea lor. Asta nu-i impresionează apriori dar rămân marcate în memoria colectivă excepțiile cum ar fi să afle că avem mai mulți doctori, scriitori, artiști, oameni de afaceri, programatori etc. printre ei decât își imaginează, și că nu toți ne pricepem doar la zidărie, munca câmpului și curățenie în case.

       Dacă noi, românii, ne promovăm cu petreceri unde inevitabil apar și “bombardierii”, dacă arătăm doar mâncare, băutură, munte, ie și ițari pe internet, dacă o să continuăm să credem că Dacii au fost cuceritorii lumii și că noi merităm mai mult decât primim, atunci nu putem fi luați în serios pentru că nu asta e plus-valoare în societățile în care trăim. Până una alta ar trebui să trecem peste complexele de inferioritate de popor mic și insignifiant, să ne comportam cu naturalețe, fără să încercăm demonstrăm că suntem altfel sau mai buni decât cei care ne sunt gazde.

      Și cred că asta ne dorim toți căci de asta încercăm să învățăm generația viitoare, că nu contează să ne dăm mari, ci că suntem egali, că suntem integrați, că suntem o parte importantă în societate. Și atunci și opinia publică de acasă va avea același respect pentru noi pe care îl vor avea și străinii, căci aceștia din urmă vor spune că ne apreciază pentru că suntem buni medici, buni meseriași, buni oameni de știință. Nu pentru că știm să dansăm hore și să facem mititei.”
Pentru a participa la discuții, e loc pe grupul Românii din Taragona

Lasă un răspuns