Congresul Românilor de Pretutindeni – „gargară multă și rezultate 0”

unirea face puterea

„De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii;
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii…”

Candidez pentru imagine

Anunțat cu surle și trâmbițe, Congresul Românilor de Pretutindeni s-a dovedit o sursă de venin, un stimulent al ambițiilor, un înflăcărător de minți dornice de a se afișa și arăta în închipuita lor măreție.

Cu o săptămână înainte, la o discuție amicală cu doi dintre viitorii „congresmani”, am pus întrebarea: de ce vrei să candidezi? Ce o să faci?

– Pentru imagine, mi-a răspuns unul dintre ei, celălalt nedeținând proprietăți colocviale foarte bune.

Practic cei care „non hanno un c…zo da fare” în Italia, cum spun peninsularii, cei care de ani de zile se zbat să fie în față, să fie văzuți, să fie vedete, aveau acum această incomensurabilă oportunitate. Bașca dormitul și haleala plătite (drumul din buzunar dacă tot voiau să fie VIP-uri), ocazia nu trebuia ratată. Chiar dacă mulți dintre ei erau convinși că nu vor primi sau nu vor fi aleși în vreo funcție. Pentru că aceasta este cheia, aspirația, sucul, dorința arzătoare a „congresmanilor”: funcția.

Noroc că de câțiva ani există Facebook care s-a umplut cu leaderi și președinți, candidați și diasporeni ce se dau de ceasul morții să fie văzuți. Dar cum nici Facebook nu le mai ajunge, alte mijloace de comunicare nu-i bagă în seamă decât cu penseta, Congresul era ocazia vieții lor. Bine că l-au inventat că altfel nu se știe ce făceau.

Zilele acestea aspiranți „congresmani”, leaderi închipuiți de dinaintea mărețului eveniment au avut adrenalina la maxim. Visurile lor au abundat de tribune la care vorbeau în fața mulțimilor, de urlete care-i aclamau „Domnule Congrasman X! O fotografie, vă rog!”….

Vreau să nu ținem cont de cum s-a votat și cum a fost votarea

N-a fost să fie așa. Congresul Diasporei s-a dovedit a fi un fiasco atât organizatoric cât și în esență. Practic, liderii din Italia au consumat timpul și banii degeaba, au sperat până în ultima clipă, gâfâind într-o cursă la 100 m garduri, – cum spunea un amic- , au transpirat, au ajuns și mai înainte vreme la București pentru aranjarea ploilor, dar, ghinion! Zarurile fuseseră aruncate și cărțile făcute. Câțiva dintre ei, „leaderi” autodesemnați, „responsabili cu comunitatea” , „reprezentanți” neceruți niciodată de niciun emigrant român din Italia dar dornici nevoie mare să fie ca păduchii în frunte, au făcut salturi mortale pentru a ajunge la faimosul congres. 

Mărirea și decăderea s-au consumat în două zile în situații de grotesc și hilar. Penticostalii, cei care au invocat providența în toate alocuțiunile, au luat caimacul. Mâna lui Dumnezeu a fost cea care a lucrat aici, ca pe vremea lui Maradona, voturile fiind numărate pe ascuns, în dark room. Nu întâmplător Marius Livan, noul președinte al românilor de pretutindeni, a spus: „Vreau să nu ținem cont de cum s-a votat și cum a fost votarea.” Știa omul ce știa. Nici reprezentanții cei mai „de sus”, președinte, prim-ministru nu s-au sinchisit de cei din diaspora care au venit să se umfle în pene. „Lasă-i să se aburească singuri”, și-or fi zis, și așa a și fost. Cei care își puneau bannere mari la evenimentele de la Roma pentru a fi aleși președinți, la fel, nu au venit. Nici senatorul Viorel Badea… Pur și simplu „reprezentanții” diasporei italiene, autonumiți și nedoriți de nimeni, care au înroșit telefoanele și Facebook cerșind semnături, și-au luat-o pe barba lor.

S-au mulțumit câțiva cu câte ceva și, ce-i mai nostim, e că nu cei care aveau mari speranțe au fost aleși.

Noul președinte era un non name pe facebook, față de sus-aminiții „leaderi”, și nici în alte medii nu stătea mai bine. Alina Chiriac, un avocat român din Salerno, mai puțin vizibilă dar de neignorat când treci pe lângă ea, a avut și șarm, și succes. Aici nu știm cine a lucrat mai mult: Dumnezeu sau Necuratul.Cu siguranță voturile i-au venit cu drag, spre disperarea „leaderilor” incontestabili din Peninsulă.

Practic, vorba românului: nu-i pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește.

Sau, și mai bine, „vorba” unei postări pe Facebook:

Mimi Dragan:

haide bre ,mai lasati-ne !! v-ati ales intre voi ,nu v-a ales nici un roman din diaspora …99% nici nu stiu cine sunteti !!de 10 ani lucrez cu imigranţi si particip la astfel de congrese si întâlniri,de multe ori pe bani proprii…nu am scăpat niciunul…gargara multă si rezultate 0 (ZERO) !!!

Cristi Merchea