Culorile amintirilor din copilărie

        Gustul toamnei de acasă.
      Sunt româncă. Plecată de aproape 20 de ani în străinătate. Anotimpurile s-au succedat, adăugând ani anilor. Dar în fiecare toamnă trăiesc românește, ca în copilărie.
       E timpul conservelor. Zacusca, zarzavatul pentru ciorbă, castraveții murați, ardeii iuți în oțet, dulcețurile și câte și mai câte…
       Caietul de rețete a scos capul din sertar. Care româncă n-are caiet de rețete? De la mama, de la vecini, de la prietene, auzite pe la festivități, rețetele se adună cuminți și așteaptă momentul propice. Mirosul de acasă învăluie bucătăria.
       Mi-e dor de timpul îndepărtat de la mama. Casa e plină de culori. Culorile ardeilor, culorile roșiilor, culorile păstăilor, culorile grădinii. Culorile amintirilor din copilarie. Leușteanul proaspăt răspândește o aromă unică. Mărarul s-a ascuns printe castraveți. Grădina a rodit. Dovlecei, sfeclă rosie, ridichi negre dorm cuminți acum în beci. Cimbrul, leușteanul, pătrunjelul, mărarul așternuți pe ziare intră în hibernare, până la primul borș cu fasole.
       20 de ani în străinătate au creat o legatură și mai strânsă cu arômele natale. Plecați de acasă pe pământuri străine, noi, româncele, încercăm să ducem mai departe gustul toamnei de acasă.
Foto: la mine acasă, cu conserve făcute de mine. Roșii din grădina noastră din Franța, așa cum am învățat de la bunicu’ din Boghești. Șervet cusut de mama mea și oferit mie acum 6 ani.

Lasă un răspuns