„A dat sfoară-n țară”. De unde expresia?

Pe vremea când nici wi-fi, nici net, nici telefon nici telegraf sau morse nu exista, comunicațiile la distanță se făceau prin fum. Iar cele mai frecvente și necesare comunicări, vești, se dădeau când veneau invadatorii: turci, tătari, polonezi sau ce mai erau ei.

Moldovenii aprindeau pe vârfurile dealurilor focuri pe care, dacă le întrețineau cu păcură sau alte mariale care făceau fumul negru și gros, însemna primejdie.

Astfel că, expresia „a da sfoara in tara (a da de veste)”? Vine de la expresia veche “a da sfara (sau sfara) in tara”. Ce este sfara și nu sfoara? Potrivit DEX, SFÁRĂ  este s. f. Miros greu (și fum) rezultat din arderea grăsimilor sau a cărnii, de la lumânări de seu etc.; fum înecăcios. ◊ Expr. A da sfară în țară (sau, rar, în sat, în mahala etc.) = a da de știre, a răspândi o veste. [Var.: șfáră s. f.] – Din sl. skvara.

Astfel, “a da sfara” sau “a da sfară în țară” însemna „a da de veste în țară”. Însă atunci cand obiceiul aprinderii focurilor de semnalizare a disparut, s-a pierdut și sensul cuvantului „sfară”, sau “sfara”, care s-a deformat prin uz de către vorbitori. Așa cum se întâmplă des într-un cuvânt familiar, foarte apropiat ca formă, dar complet diferit ca sens, „sfoara”, la noi ajungand expresia „a da sfoară în țară”.