Despre Draga Olteanu Matei, marea actriță născută pe 24 octombrie

Copilărie și nostalgie, admirație și respect, zâmbet și părerea de rău că anii trec. Dar și bucuria că e între noi, ea, „coana-mare” a cinematografiei și teatrului românesc ori spectacolelor de televiziune.

Vorbim despre Draga Olteanu-Matei, cea care s-a născut chiar astăzi, 24 octombrie dar în anul 1933. A trăit vremuri tulburi încă de mică, parcurgând diferite epoci ale istoriei românești contemporane. De mic copil, a știut de teribilista moscovită Ana Pauker ori de bombardamentele aliaților și mai apoi ale fasciștilor asupra României.

Timpurile, deloc ușoare, nu au împiedicat-o să își descopere pasiunea și vocația pentru teatrul de comedie sau film. Astfel, ea a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1956. Așadar, se întâmpla aproape concomitent cu apariția Televiziunii Române care emitea în premieră și același an pe data de 31 decembrie.

Cei intrați bine în vârsta a doua își amintesc mereu cu plăcere de marea actriță iar vârstnicii, atâția câți mai sunt în viață, se bucură printre riduri și amintiri de neuitat când revăd imagini de arhivă cu „Coana Chirița”, teatru după Vasile Alecsandri ori „Veta”, personajul haios unde alături de „Nea Mărin Miliardarul” în rol de nevastă, aș spune eu, și nu de soție, respectiv, actorul Amza Pelea a avut o evoluție care a stârnit ropote de aplauze în sălile de cinematograf ori zâmbete binevenite ale unor timpuri care nu se vor mai întoarce niciodată.

Înainte să spunem câte ceva despre activitatea vedetei astăzi sărbătorită, permiteți-mi să citez pe David Boia care pe 17 august 2013, a spus: „Zâmbiţi fără teamă, zâmbetul n-a fost impozitat, încă”. Ori pe Alexandru care a scris superb că „Zâmbetul este curcubeul lacrimilor”.

Așadar, cu Draga Olteanu Matei, oricât de supărat ai fi fost, tot îți aducea seninul în suflet și măcar puțin zâmbet pe chip.
A jucat în 90 de filme, zeci de piese de teatru și peste o sută de scene de televiziune. Când a ajuns pe scena Teatrului Național din București, nu a mai coborât de acolo ani la rând, fiind aplaudată la scenă deschisă alături de mari actori ai trupelor care au evoluat. Abia în 2007 s-a retras, la Piatra Neamț, unde a fondat „Teatrul vostru”. A fost onorată de statul român la 30 mai 2002 cu „Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler”, alături de alți actori, „pentru prestigioasa carieră artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.

Piesele de teatru în care a evoluat sunt deja celebre și putem enumera doar câteva, cum ar fi: „Gaițele”, „Hagi Tudose”, „Înșir’te mărgărite”, „Avarul” lui Moliére etc. A jucat în filme precum „Frații Jderi”, „Nea Mărin miliardar”, „Dănilă Prepeleac”, „Toamna bobocilor”, „Astă-seară dansăm în familie” etc.

În 2010 a primit Premiul Gopo pentru Întreaga Carieră după ce în 2004 fusese premiată cu Premiul UNITER pentru întreaga activitate. A fost însă considerată și cea mai iubită actriță la un moment dat, când a primit un premiu exact pentru această apreciere, în 2003 – „Premiul TVR și PTWB” (Prime Time World Broadcast).

Actrița a jucat însă și dramă și despre acest gen ea a sintetizat cum se simte în câteva cuvinte, cum ar fi: „Ştiu foarte bine ce înseamnă să joci dramă, să nu-ţi curgă o lacrimă şi să auzi toată sala cum foşneşte, genţi care se deschid, lume care-şi suflă nasul…”
De la naștere, tatăl său a vrut să îi pună numele de Draga, pentru că, spunea el, lumea o va îndrăgi. Și așa s-a întâmplat. În 2014, Ion Matei, soțul artistei moare și ea rămâne singură și mai nefericită ca oricând, la Piatra Neamț, lacrimile sale aproape cutremurând și muntele supranumit „Olimpul Europei” – Ceahlăul. „Aș fi vrut să mor și eu odată cu el”, spunea actrița, cu lacrimi în ochi, atunci.

Draga Olteanu Matei avea o interpretare simplistă, populară, mai exact, care reproducea exact genul femeilor pe care și astăzi le întâlnim, mai ales în mediul rural. Ai fi spus că e de a casei și nu în televizor. Cât stres și de fapt nervi încinși la maximum nu aveau românii pricopsiți cu un televizor pe lămpi în vremuri trecute, când se ardea câte una și se putea întâmpla ca Draga să fie pe ecranul acela mic, în alb și negru.

Prin anii ’60 sau ’70, mai cădea prin casele gospodarilor câte un pumn deasupra carcasei și televizorul pornea, ca prin minune. Așa era atunci. Iar când în anii ’70 a fost premiera lui „Nea Mărin Miliardar”, sălile de cinematograf erau neîncăpătoare și cum se mai rupea pelicula de la proiector, cum se auzeau fluiere în întuneric ale celor care stătuseră la coadă pentru un bilet, îmbrâncit sau îmbrâncindu-se în fața ghișeului ca să o poată vedea pe Draga și regretatul Amza Pelea, alias Nea Mărin Miliardar.

Ce mai sarmale în foi de viță și țuică fiartă ori vin roșu ca cel de pe steagul românesc trona pe mesele românilor în nopțile de revelion lângă ditamai mămăliga aburindă, ocazii unice pentru ca emisia Televiziunii Române, unicul post de televiziune de pe timpuri, să dureze mai mult și Draga să mai apară în câte o scenetă, alături de Tamara Buciuceanu, Mitică Popescu, Jean Constantin, Marin Moraru, Vasilica Tastaman și mulți alți grei ai teatrului românesc de comedie…

Draga Olteanu Matei știa să interpreteze rolul țaței din hărmălaia piețelor și altor locuri publice, supărarea profundă a femeii necăjite de viață, era impetuoasă și în rol de nevastă care dirijează în cuplu, apăra puterea feminină cu tot tupeul pozitiv de care era capabilă. Fiind și corpolentă, avea capacitatea de a speria și pune la respect până și bărbații din fața micilor ecrane, că doar nimeni nu ar fi vrut să aibă de a face cu mâna vânjoasă și dibace a „Coanei- mari.”
Prin excelență, ea s-a născut cu adevărat Draga și așa ne va rămâne până la sfârșitul zilelor noastre și poate că și a multora dintre cei care ne vor urma.
La mulți ani, DRAGA noastră compatrioată!

Articol semnat de scriitorul Adrian Melicovici, rezident în Italia

Sursă foto: Jurnal Spiritual