DIEGO RAITA – când dragostea pentru Chopin îți călăuzește viața

De fiecare dată când vorbim de o excelență românească, o facem convinși că noi, românii, avem reprezentanți care într-adevăr ne fac cinste și merită să fie promovați. În spatele puținelor cuvinte ce urmează stau talentul, modestia și sutele de ore de muncă ale unui copil cu un lung drum artistic.

diego pian

Prin 1993, doi tineri români, Laurențiu și Angela Raita – un ardelean și o moldoveană -, iau drumul Italiei, ca mulți alții, dornici să facă mai multe și mai bune în viață. Greutățile începuturilor sunt acum amintiri frumoase. Vor munci, vor călători (pentru că pasiunile lor sunt sportul, motocicleta, sky-ul, pictura și muzica), dar cel mai frumos lucru petrecut pe pământul făgăduinței va fi rezultatul dragostei lor: Diego. Un copil al cărui nume spaniol va fi luat de la un prieten bun. Și cum prietenii sunt cei care ne influențează existența de multe ori, Laurenți și Angela vor da acestui copil numele prietenului, Diego.

Aceasta era prin 1999. De aici viața ia alt curs. Sensul vieții lor în Italia este mult mai profund, este Diego.

Diego va crește într-o familie atentă cu un copil care-și arată preocupările artistice încă de mic și care, dincolo de jucării, va dori să aibă o orgă. Un instrument la care să cânte. Nu orice, ci opere clasice. Va fi pasionat de această muzică, lucru nu tocmai obișnuit într-o comunitate românească emigrată în Italia și dominată de populară și manele.

Cursuri de clasică pe internet

diego raitaVa începe singur, fără profesor, doar cu ajutorul internetului și al tutorialelor de acolo. Doar talentul înnăscut te poate aduce la astfel de performanțe de autodidact. Iar ele vor fi apreciate în mod deosebit de Elisabeth Sombart de la Fundatia Resonnance, care l-a și dat în grija directorului Paolo Bartolani. Aici va începe studiile timp de doi ani, urmate cu profesoarele Cipriana Smarandescu și Raluca Nica. De anul acesta, Diego învață cu Ivan Donchev și, în paralel, cu Lorenzo di Bella (elevul regretatului pianist rus Lazar Berman , Lorenzo di Bella fiind totodată unicul italian care a castigat prestigiosul 1° Premiu Horowitz la Kiev în 2005, fiind premiat si cu Premiul Sinopoli de catre Presenintele Republicii Italiene in 2006)

Cursurile frecventate de acest adolescent l-au făcut să se cizeleze și perfecționeze, primul său concert având loc doar la câteva luni după începerea lor. Și de atunci sălile din Italia și România l-au aplaudat cu frenetism, l-au încurajat și l-au făcut să fie prezent la fiecare manifestare românească sau italienească importantă. Locații ca Auditoriul Serafico, Chiesa Santa Maria in Campitelli, Conservatorul Santa Cecilia, Teatro dell’Angelo, l’Accademia di Romania, Museo Venanzo Crocetti, Teatrul Arciliuto a P.zza Navona (toate acestea în Roma), Biserica San Gregorio a Sacile (Friuli Venezia Giulia), Accademia delle Marche “Beniamino Gigli” di Recanati, Mangalia (Romania) la Diaspora Estival, Teatro di Arsoli sunt doar câteva din sălile unde acordurile clapelor lui Diego au răsunat. Multe dintre acestea au fost premiate, precum Premiul Digi Mobile-2012, Premiul Special Vodafone – Edizia Propatria 2013, locul al III-lea la Concorsul Internațional al Accademiei Române 2014, locul al II-lea la Concorsul Internazional di Arsoli 2015, pentru a enumera doar câteva.

CAF TiburtinaDragostea cea mare? Chopin

Ce-i place cel mai mult? La o întrebare așa simplă, orice tânăr din ziua de azi, emigrat sau nu, ar avea răspunsuri de genul: internet, fete, să facă nimic, mașini etc. El a răspuns fără să ezite, indubitabil: Chopin. Muzica acestui compozitor este pasiunea sa, ascultând-o de câteva ori în sălile academiei sau teatrelor romane într-o interpretare remarcabilă.

Ce face Diego? Învață, învață, citește, cântă … (la școală are rezultate foarte bune și, deși e născut aici, vorbește românește fără să se rușineze, așa cum o fac unii). Mai mult, pentru a se perfecționa, în fiecare săptămână merge câteva sute de kilometri pentru a lua lecții de la maestrul său. Atât ține de mult acesta la el și la talentul său că lecțiile sunt gratuite. Oamenii mari, șlefuitorii de talente, dau de multe ori totul, și gratis, pentru a lăsa pe urmă discipoli aleși. Așa cum și părinții lui Diego, care fac orice pentru fiul lor, pentru ca acest talent nativ să devină ceea ce vrea. Și o merită din plin.

Cristi Merchea