Din depărtări

Din depărtări

 

 

 

 

 

Vasile David

Aud, din depărtări, iubită mamă,

Că-ți este rău, iar inima-i slăbită

Și simt profund cum că la ea mă cheamă

Ca la o stea tăcută și rănită.

 

Ce ipostază cruntă și mârșavă,

Să zbor prin lume ca o turturea

Acum, când viețuirea-ți este gravă,

Și să nu pot să-ți fiu alăturea.

 

Așa cum mătăluță ai fost straja

Naivității mele pământești,

Când mă fereai să nu mă prindă mreaja

Împrejurărilor copilărești.

 

Ca un flagel e-a noastră depărtare,

Ca o epidemie fără leac,

Ca un norod cu hainele murdare

Chiar dacă pentru capi pare un fleac.

 

Mă voi ruga la Domnul să te țină

Sub paza Lui curată ca un soare,

Că pe planetă nu mai e lumină,

Iar slobozenia e o-nchisoare!

 

Aud, din depărtări, iubită mamă,

Că-ți este rău, iar inima-i slăbită

Și simt profund cum că la ea mă cheamă

Ca la o stea tăcută și rănită…!

 

Lasă un răspuns