Din depărtări
Vasile David
Aud, din depărtări, iubită mamă,
Că-ți este rău, iar inima-i slăbită
Și simt profund cum că la ea mă cheamă
Ca la o stea tăcută și rănită.
Ce ipostază cruntă și mârșavă,
Să zbor prin lume ca o turturea
Acum, când viețuirea-ți este gravă,
Și să nu pot să-ți fiu alăturea.
Așa cum mătăluță ai fost straja
Naivității mele pământești,
Când mă fereai să nu mă prindă mreaja
Împrejurărilor copilărești.
Ca un flagel e-a noastră depărtare,
Ca o epidemie fără leac,
Ca un norod cu hainele murdare
Chiar dacă pentru capi pare un fleac.
Mă voi ruga la Domnul să te țină
Sub paza Lui curată ca un soare,
Că pe planetă nu mai e lumină,
Iar slobozenia e o-nchisoare!
Aud, din depărtări, iubită mamă,
Că-ți este rău, iar inima-i slăbită
Și simt profund cum că la ea mă cheamă
Ca la o stea tăcută și rănită…!