Doar unora…

Scriitor, autor al mai multor cărți de proză, Adrian vine de data aceasta cu un pamflet în versuri care tratează moravurile și apucăturile unor români din diaspora italiană. 

 

 

 

 

 

Doar unora…

 

Întruniri la ceas de seară
Pentru noi, ăștia plecați.
Cică unu’, bunăoară,
Cățărat singur pe val,
A greșit perplex, și iară,
Limbajul gramatical.

Alt dăștept cu patru clase
A dat sfoară, cu alt ton,
Cum că analfabetismul
E mai cool la microfon,
Iar prostia publicată,
De nimenea ascultată,
Mută munți de euroi,
România și retur,
Într-un infinit puroi.

De când lumea și pământul
Proștii sunt sportivi la greu,
Sărind gardul, cu avântul,
Grădinii lui Dumnezeu.

Un postac nevoie mare,
Fără școli și mari invenții,
Face gratis treabă mare
Și mai are și pretenții…

Ultimul intrat pe ușă
Le-a zis adevăru-n față
Și s-au necăjit prostia,
Neputința, tot tacâmul,
Agramații tip căpușă,
Șarlatanii cu duiumul…

De-aia zic că e mai bine
Și intenția cea bună
Să le dai ce se cuvine:
Un manual de română.

Că faceți umbră degeaba,
Chiar nu e o noutate,
Da’ măcar, și tot pe seară,
Puneți dracu’ și măi frate,
Fără minciuni expirate,
La vedere pentru toți
Demonstrații calculate,
Din culise adunate,
Cum se strânge pe furiș,
Ca ariciu-n ascunzis,
Adunătura de hoți!

Mulți avem multe de spus,
Nu ca voi, pe bani murdari,
Unii cu cârca de nu-s,
Alții, rămași tot măgari.

Uneori, sună la „ușă”, zicând:
„De-acu’ eu te reprezint!”
Du-te, bă, și stai pe tușă,
M-am săturat să mă mint!

Adrian Melicovici

Lasă un răspuns