Domnule președinte, mai candidați o dată? Pentru cine și unde?

      „Domnul Președinte,

      Au românii o vorbă „țara arde și baba se piaptănă” și aș parafraza-o pentru dumneavoastră „țara arde și președintele dă autografe”! 

      Normal că editura a fost entuziasmată să vă publice, doar sunteți președinte! Să fi văzut entuziasm, dacă nu aveați nicio funcție!

       Coborâți din Olimp! Nu vă mai purtați ca Zeus! Trăiți printre români și pentru români! Ziceți că vreți să mai candidați încă o dată?!
      Pentru cine și unde!?

      Pornind de la postarea scriitoare Luminița Aldea, am preluat o frază a sa pentru un titlul care trebuie să ne pună pe gânduri pe noi toți, români din toate zările.

       Alegerile din 2014 au fost un duș rece pentru PSD, trezind multe spirite românești aflate în letargie. Omul, președintele, a fost văzut atunci ca salvator al nației iar cei care au mers la urne au avut un singur gând și un singur sentiment: speranța în mai bine.

     Dincolo de faptul că separarea puterilor în stat nu a fost pe deplin înțeleasă iar poporul mai crede încă în puterea și miracolele unui singur om, în 2014 și mama Omida dacă ar fi candidat, tot ar fi fost aleasă. Atât de mare era înverșunarea, cel puțin a celor plecați din țară, față de caracatița PSD-ALDE.

       Numai că n-a fost să fie așa cum au văzut și sperat oamenii. Președintele, dincolo de separarea puterilor în stat,  s-a dovedit a fi exact ceea ce fusese și până atunci: o statuie din cauciuc în care orice lovitură se întoarce cu reverberație împotriva poporului. Anost, tipicar, lent, lipsit de orice urmă de vlagă, pasiv cu toți și toate dar activ în vacanțele de sfârșit de săptămână, președintele Iohannis a arătat că nu vrea, nu poate și nu este interesat de cei care au făcut cozi ore întregi pentru a-l susține.

      Mai mult, fiecare vizită în comunitățile românești emigrate se lasă doar cu poze pentru Facebook, spre bucuria celor care nu pierd ocazia de se umfla în pene cu măreția momentului. Nu o vorbă, nu o problemă ascultată, nu o întâlnire cu presa sau cei dorinici să-și spună păsurile…

      „Diaspora o prioritate” pentru președinte? Vorbe de campanie și câte-un comunicat incolor și insipid. Pentru că, de, așa cum spunea o altă consilieră de-a dumnealui tot la fel de vioaie, Sandra Pralog, „președintele se raportează strict la Constituție”.

        Păi fi-ți-ar Constituția în cap să-ți fie, țara se golește de oameni, tâlharii își continuă asaltul la rezervele de orice fel ale țării și prin toate mijloacele, copiii mor în haznale și sfârșesc în spitalele unde ar trebuie să fie tratați și tu te ții de Constituție ca de poala bunicii?

         Cred că românii din diaspora s-au lămurit ce înseamnă și opoziția președintelui, și cea a partidului din care a venit care, cu un lider după același calapod (moale, incolor, inodor, insipid, fără nici un fel de vână de bărbat), face scamatorii ieftine în fața celor mai venali tâlhari pe care România i-a avut vreodată, de la fanarioți încoace.

      Mi-aș dori ca alegerile viitoare, europarlamentare și prezidențiale, să scoată lideri și nu marionete, pentru că țara are nevoie de lideri. Țara are nevoie de bărbăți de stat, de exemple de urmat și nu de lichele apărate de interlopi și de agramați pe post de reprezentanți la Bruxelles. Țara are nevoie de un președinte care să se miște nu doar pas cu pas precum pinguinii, ci cu pași siguri, hotărâți, pentru a o scoate din Evul Mediu și din colții șacalilor.

       Altfel, pentru cine și unde veți mai candida, domnule Iohannis?

Cristi Merchea

forto coperta: raftulcuidei.ro