Două românce premiate pentru poezii în italiană

Via Tripoli, 22, Roma. Sambata, 18.05.2013.

DSC_1777 Prima ediție a concursului de poezie și fotografie ”Effetto donna” (Efectul femeie) unde s-au selecționat pentru premiere 10 dintre cele peste 200 de poezii presentate. Organizat de femei și pentru femei, sala a fost plină de participante iar surpriza a fost și mai mare când printre ele am găsit două românce, mai precis două vrâncence: Violeta Cojocaru, născută la Țifești și Elena Leica din Focșani. Fiecare cu istoria ei dar cu un unic numitor comun: dragostea pentru poezie, pentru limba italiană, cea în care scriu.

Violeta Cojocaru

O învățătoare româncă pentru copiii italieni

VioletaVioleta Cojocaru, mențiune pentru poezia ”Profumo di mare” (Parfum de mare).
Născută la Țifești, 37 de ani, plecată mai apoi la București de la vârsta de 6 ani, Violeta a copilărit și învățat în Capitală până la vârsta de 17 ani. A absolvit școala comercială din București după care din dragoste pentru viitorul soț a plecat în Italia. Aici și-a continuat studiile urmând profilul ”ragioneria” (contabilitate) al unui liceu din Aquila. Este în anul al II-lea al Facultății de Științele Comunicării din Aquila dar lucrează ca învățătoare la clasele primare (I-V) la Raiano (Sulmona) învățând limba italiană pe copiii italieni.
Dragostea pentru scris o are de mică, de pe la vârsta de 14 ani, de când scria satire și texte umoristice. De circa patru ani scrie în limba italiană, poeziile ei regăsindu-se în antologii publicate în editurile romane.

Poezia: cea mai mare dragoste

Poezia?
O dragoste pasională a fost motivul care a determinat-o să scrie poezii. Un motiv mai bun ca acesta nici n-ar fi putut exista.Eminescu a scris cele mai frumoase poezii sub imboldul dragostei, așa că nimic mai creativ decât acest sentiment nobil.
Dragostea pentru acea persoană s-a sfârșit la un moment dat. Cea pentru poezie însă a rămas, a crescut și s-a rafinat în timp altele fiind muzele de inspirație. ”Am momente când mă opresc din mers cu mașina și scriu. Acum poezia este dragostea mea cea mai mare și nu aș putea fără ea. Este prietena mea cea mai fidelă” ne mărturisește Violeta. O fată simplă, educată, pregătită care l-a primirea premiului a adresat cele mai frumoase cuvinte într-o italiană impecabilă.

Elena Leica – Focșani

elena premiiNăscută în căruță.

Elena Leica are o poveste dintre cele mai inedite și de la aceasta pleacă și titlul unuia dintre volumele sale de poezii: ”Nata in carrozza” (Născută în căruță). Pentru că așa este. Elena s-a născut acum 41 de ani în căruță, într-un 30 noiembrie geros, cu zăpadă mare care nu au permis mijloacelor să ajungă la spital. Așa că nașterea a avut loc la Urechești, în căruța tatălui iar înscrierea în registru abia a doua zi, la Focșani, după ce se eliberaseră străzile.Îmi povestește încă fascinată de această aventură a venirii pe lume. Medicii nu-i dăduseră mari speranțe dar soarta i-a surâs mai mult decât crezuseră medicii.
Elena a absolvit Liceul Economic din Focșani iar după incertitudini într-o Românie cu puține oferte, în 2000 decide să emigreze. Mai întâi la Roma, apoi la Pavia pentru ca mai târziu să se stabilească în Toscana, la Florenza. De doi ani de zile urmează Facultatea de Farmacie di Florența și lucrează ca asistent dentist.

Poezii în limba lui Dante

Pasiunea pentru poezie o are de mică dar nu s-a gândit vreodată că ar putea scrie și în limba lui Dante. Luată ca pe o joacă, a devenit o activitate și un mod de a fi recunoscută. Succesul a început să-l aibă cu primul volum publicat. Al doilea volum va apărea în vară dar titlul încă nu ne-a fost dezvăluit. Ține o pagină de poezii on line pe facebook.
Cum de scrie în italiană? ”Anumite sentimente și gânduri le simt mai bine și le exprim mai frumos în această limbă.” Și asta se vede din frumusețea versurilor și din recunoașterea obținută cu premiul de astăzi cu poezia ”Figlia d’autunno” (Fiica toamnei).

Lasă un răspuns