Dr. Iulian Vedescu – Un medic care apropie omul de natură

iulian 3Unii tineri vin în Italia pentru a munci. Alții îmbină muncii învățătura și se dedică ultimei. Iulian Vedescu este unul care a ales să învețe pentru a ajuta oamenii, pentru a le rezolva problemele de sănătate. Și nu oricum.

Bucureştean prin adopţie, moldovean din târgul Romanului, Iulian Vedescu se prezintă la întâlnire ca la o reunine de diplomaţi: elegant peste măsură, cămaşă personalizată, îngrijit în cele mai mici detalii, cu o aliură de dansator de tango … În fine, nimic a face cu clasicul român cu care ne întâlnim în fiecare zi.

Povestea doctorului Iulian Vedescu începe cu anii copilăriei petrecuţi la Roman, cu rugăminţile adresate părinţilor de a părăsi provincia pentru a merge în Capitală unde să înveţe mai bine. Pentru că Iulian este un pasionat de învăţătură şi asta o auzi mai rar aici, unde au emigrat majoritatea celor care au muncit mai mult decât au dorit să înveţe. „Dorinţa de a învăţa este ce-a care m-a făcut să plec” îmi spune pe un ton calm. Învăţătura este normalul, pâinea cotidiană care-l fericeşte cel mai mult.
Nu mai are accent moldovenesc dar nici ca bucureştenii nu vorbeşte. Cuvintele sale sunt articulate, plăcute auzului ca şi cele ale omului erudit, care vorbeşte din cărţi, amestecat cu experienţa vieţii şi a muncii.

– Când aţi plecat la Bucureşti?
– La 13 ani deja plecam. Am urmat cursurile Liceului Toeoretic „Doamna Stanca” din cartierul Crângaşi după care am făcut o postliceală unde m-am specializat ca maseor clasic şi bio-energo-terapeutic. Şcoala era o iniţiativă a biroului teritorial al forţelor de muncă şi-mi acorda posibilitatea de a munci. Dar asta nu era tocmai ce-mi doream cu adevărat. Simţeam că pot mai mult şi că voi avea alte şanse. Şi mi-am urmat simţul.

– Există o carte a lui Polo Cohelo care vorbeşte depre singura cale a realizării omului şi anume aceea de a urma în viaţă dorinţele inimii.
– Da, e vorba de „Alchimistul”. Ceea ce acum sunt datorez acelei cărţi.
O altă perioadă urâtă dar edificatoare a vieţii mele a fost serviciul militar unde mi-am pus destule întrebări existenţiale prin constrângerile la care am fost supus. Şi ea este cea care mi-a dat posibilitatea de a gândi diferit.

– Cum şi de ce aţi plecat din România?
– În primul rând pentru că-mi place ceea ce fac şi în ţară nu aş fi avut posibilităţile de aici.

– De ce Italia?
– În primul rând pentru că era ţara visurilor mele, ţara artei şi a frumuseţilor, a istoriei şi culturii prin excelenţă. Aici, la Roma, am ajuns 2001 iar în 2003 deja începusem să învăţ în timp ce lucram în baruri, restaurante să mă întreţin. Am urmat cursurile Istititutului Riza de Medicina Psicosomatică: 3 ani la Roma după care un an la Universitatea din Milano. O specializare care mi-a deschis multe porţi şi m-a făcut să mă apropii tot mai mult de medicina ca de o lume aparte, văzută cu alţi ochi, din altă perspectivă.

iulian halat 2– Ce este de fapt această naturopatie?
Aici motoarele se încălzesc şi doctorul Vedescu îmi expune cu vervă şi pasiune o avalanşă de informaţii despre naturopatie. Pasiunea pentru meseria sa este o artă a elocvenţei, a oratoriei, care mă ţine cu gura căscată şi urechile pâlnie. Toate simţurile sunt acaparate de această pledoarie despre arta naturopatiei. Pentru că naturopatia nu este medicina pe care o întîlnim la intrarea în spital, cu mirosul de cloroform şi frica de injecşie. Nooo …
Naturopatia este o profesie multidisciplinară unde îţi alegi specializarea dar, mai mult, este o adevărată filosofie a medicnii pusă în practică.

– Vă dau exemplu simplu al aspirinei pe care omul o ia atunci când simte că e răcit şi, odată ajuns la doctor, adică la specialistul la care merge cu speranţa de a-i rezolva problema, îi este recomadat aceast medicament. Eate vorba de acel fenomen placebo în care omul, pacientul, acceptă această pastilă ca pe soluţia finală, ca pe remediul dat de specialist şi de la care nu se poate abate. Acestea în condiţiile în care omul a fost creat ca o entitate armonioasă, capabilă să se apere cu mijloace proprii pe care să le uniformizeze de-a lungul existenţei sale. Practic o părticică a acestui Univers armonios şi în care numai anumiţi factori externi influienţabili l-au determinat să iasă sau să se comporte diferit. Noi ca organisme avem tot ce ne trebuie să ne apărăm şi numai viaţa dezordonată, alimentaţia proastă, frenetismul, ignorarea naturii ne face să ne îmbolnăvim, să ne distrugem armonia din care facem parte. Aceste medicamente au o influenţă redusă asupra organismului şi bolii şi pot ajunge la 60-70%. Depinde de cât de mult crede omul în medic, în medicamente, cât de dependent este de acestea … cât este de influenţabil medical.

– Şi-atunci spitalele la ce servesc?
– Eeee … Problema aici e foarte spinoasă. Medicina de supermarket, pe bandă-rulantă este cea care aduce beneficii marilor concerne farmaceutice în detrimentul pacientului. Dar ea nu trebuie să se manifeste aşa. Medicina are nevoie de o abordare umană, plecând de la faptul că fiecare om este unic şi are nevoie de un tratament individual.

– Şi-atunci, naturopatia ...
– Naturopatia este cazualistică: se caută mai întâi să se înţeleagă cauza care a produs efectul, boala. Nu întâmplător se lucrează mai mult pe bolile cronice. Medicina tradiţională în acest caz este mai puţin eficientă, ea venind să rezolve prin metode drastice ceea ce nu mai poate fi rezolvat. E în fază terminală. Noi lucrăm mai mult pe bolile cronice şi încercăm să activăm stimulii de apărare pe care natura i-a dat omului. Adică să facem să se recapete acea armonie a corpului de care vă spuneam. Este o medicină la 360°: psihică, fizică, biochimică şi structurală.

– Pasiunea dumneavoastră s-a transformat şi într-o formă de mediatizare şi difuzare a cunoştinţelor de care dispuneţi.
– Da, de câţiva ani, împreună cu alţi prieteni, am câteva cabinete: unul într-o clinică la Formello, un altul la Zagarolo şi unul al Don Bosco. Aici tratăm pacienţi care cred în aşa ceva şi nu sunt puţini. În plus, de anul trecut am deschis şi o şcoală împreună cu alţi patru prieteni-asociaţi. Suntem patru italieni şi cu mine.

iulian 2
Iulian Vedescu alături de colegul și mentorul său Giuseppe Lepore

– Cum aşa?
– În iulie 2012 am devenit doctor şi tot din anul acesta sunt docent la Academia Chiron, o şcoală unde predăm tehnicile d emanipulare psihofizice, aspecte biochimice şi multe-multe altele necesare unei pregătiri adecvate în acest domeniu. Preşedintele acestei asociaţii, pentru că suntem cinci „fraţi” care gestionăm această şcoală, este Giuseppe Lepore, un adevărat mentor al activităţii mele şi al întregii şcoli. Şcoala durează patru ani şi în peste 1600 de ore de practică şi teorie desfăşurate sâmbăta şi duminica încercăm să dăm ce este mai bun pentru a pregăti medici, asistenţi sau simple persoane cu o pregătire liceală minimă să devină buni cunoscători ai omului și, de aici, buni medici.

 Cristi Merchea
 Monica Maggi