„Dragii mei…” Scrisoarea unei profesore adresată elevilor săi români în Italia

Dragii mei, V-am povestit atâtea lucruri despre România, despre istoria noastră plină de încercări, dar și despre curajul cu care le-am înfruntat pe toate, încercând să vă apropii de valorile morale, dar nu m-am gândit vreodată că vom trăi astfel de clipe, împreună…că vom trăi un război împotriva unui inamic nevăzut. Am incercat de atâtea ori să vă povestesc despre vicisitudinile pe care oamenii au fost nevoiți să le învingă de-a lungul vremii, fără a mă gândi vreo secundă că va veni timpul in care noi vom fi actori direcți in fața unui inamic atât de periculos. â

prof. Valentina Popa

Vă amintiți cât de impresionați erați la cursuri, când vă povesteam despre Revoluția din ’89, despre Familia Regală, despre războaiele mondiale sau marea foamete de după război? Despre Eminescu, Creangă și Caragiale, sau despre Arghezi, Blaga și Nichita Stănescu? Cum întrebați nedumeriți dacă toate acestea au fost atât de reale? Cât de orgolioși erați că înaintașii voștri au supraviețuit și viața a căpătat alt sens? A venit vremea să trăiți și să povestiți voi, copiilor voștri, peste ani, cum toate valorile pe care le-ați învățat la școală și in familie v-au ajutat să supraviețuiti și v-au schimbat. A venit vremea când aveți zile prea lungi să vă mai plângeti că nu aveti timp pentru voi. Acum trebuie să vă acordați tot timpul și să îl pretuiți – să vedeți ce înseamnă bucuria unei lecturi, să priviți păsările si copacii, să vorbiți cu părinții și prietenii, să gătiți ori să vă jucați împreună. Aceste luni vă vor schimba, ne vor schimba pe toți, dar sunt sigură că ne vor face mai puternici și mai buni. Veți învinge o mentalitate – în primul rând, veți vedea că voi, generația fulgilor, care nu părea în stare de niciun sacrificiu prea mare și era îndrumată spre psiholog pentru aproape orice… – voi, chiar voi, ne veți învăța ce înseamnă puterea de a rezista, responsabilitatea și altruismul.

Să stai inchis la 15, ori 18 ani, nu e ușor-dar voi ați rezistat mai bine decât unii adulți și ii veti învăța pe toți că doar așa, tot acest labirint al așteptării se va termina și ne va face pe toți mai buni. În aceste luni, ne-ati arătat că vă lipsim, că țineți si la noi, profesorii- fără să vă cerem, ori să vă notăm… ne-ati scris, sau ați răspuns când v-am scris noi, ne-ati trimis fotografii, desene, câteva rânduri din suflet, ne-ati dat curaj . Voi, generația fulgilor, ați devenit generația cavalerilor- cei ai curajului, ai demnității și ai darzeniei, sunteti mai puternici decât noi, așa că nu vă putem dezamăgi. Împreună vom râde și vom povesti peste ani cum am supraviețuit…în casă, doar atât aveam de făcut-asta era marea noastră luptă- de a sta cuminți, in casă, pentru noi si pentru cei dragi.

Este primul an în care nu am reușit să îmi îmbrățișez elevii inainte de vacanța mare, ori să îmi iau rămas bun de la cei care devin absolvenți. A fost greu, am supraviețuit, ne-am apropiat mai mult on-line, paradoxal, dar am învățat cu toții ce importanță are această relație dintre copii si profesori, ce legătură specială există între noi. In timp, ne vom aminti si vom zâmbi, cu siguranță nu va veti aminti toate lecțiile, însă ne vom aminti toate bucuriile pe care le-am împărtășit. Vacanță plăcută, copii frumoși Vacanță plăcută, dragi colegi! Vă mulțumesc pentru toate clipele din acest an!

Cu drag,

Prof. Valentina Popa

Lasă un răspuns