Dulce si Amar: „Bătrâna de care am avut grijă a murit tinându-mă de mână!”

Seara bună, dragi prieteni!

M-am născut într-un sătuc la 55 km de Craiova, într-o familie nu săracă, nici bogată. Modestă. Am avut o copilărie foarte frumoasă, doi părinți minunați, o bunică excepțională și doi frați pe care îi ador. Părinții mei ne-au crescut cu o mare bogăție: iubirea și respectul. La vârsta de 13 ani, îmi petreceam vacanțele muncind la ferma de la Ocolna. Dacă dintre cititori sunt persoane din Dăbuleni, știu despre ce ferme vorbesc.

Munceam în vacanță pentru a-mi aduna bani să-mi cumpăr caiete la școală, să nu cer părinților mei, care munceau pe câmp. Eram fericită că pot să-mi ajut părinții. Am mers la liceu și ziua învățam, iar noaptea tricotam bluze colegelor mele pentru bani, așa îmi puteam cumpăra caiete și cărți. Eram trei copii la școală, părinții ne plăteau căminele la oraș.
După liceu m-am angajat la mină, la Petroșani.

Aici l-am cunoscut pe soțul meu. Era din Moldova, din Huși. Un om extraordinar. Cand m-am căsătorit cu soțul meu eram amândoi săraci, ne-am luat o garsonieră în chirie. Prima lună am dormit jos, pe parchet.

Aveam o lingură, o furculiță, un scaun și o măsuță, facute din scândură. La un reșou, făcut dintr-un bolțar, făceam mancare. Se așeza la masă și eu pe genunchii lui. Dacă aveam ciorbă la masă, mâncam 2-3 linguri eu, 2-3 linguri el. Dar eram așa de fericiți! Am muncit împreună și ne-am făcut un apartament foarte frumos, o mașină. Am avut o căsnicie de invidiat, cu multă dragoste și respect reciproc. Nu ne lipsea nimic. Din nefericire, din cauza serviciului la mină am pierdut două sarcini.

Căsnicia a durat aproape 19 ani, după care Dumnezeu a pus punct. A murit la 44 de ani în brațele mele și cu zâmbetul pe buze. Atunci am crezut că s-a sfârșit și viața mea. După moartea lui, tot ce am agonisit nu mai valora nimic. Îmi venea să dau foc la tot. Am rămas fără serviciu. Laboratorul de la mina unde lucram s-a desființat. M-am întors acasă în satul unde m-am născut ca să fiu aproape de mama mea. A mai trăit 5 ani. Au fost cei mai frumoși ani din viața ei alături de mine. După un an am plecat în Grecia. Acolo am lucrat la o seră de trandafiri. Am cunoscut oameni deosebiți care mi-au oferit ce le-am oferit și eu. Dragoste și respect. Am lucrat 4 ani și trei luni.

Într-o seară, de Ajunul Crăciunului, am primit un telefon care avea să-mi rupă din nou inima. Cumnata mea în vârstă de 41 de ani m-a sunat și mi-a spus că a fost diagnosticată cu cancer. M-am întors acasă. După 6 luni a murit, lăsând în urmă doi copii și pe fratele meu distrus. Le-am fost alături și sunt și acum ca o mamă pentru copii.

Cu 5 ani în urmă am venit în Italia să înlocuiesc o prietenă, iar după ce am terminat munca la ea, mi-am găsit alt post și am rămas în continuare în Italia.  Am îngrijit o bătrânică, nici nu pot să-i spun bătrânică, o doamnă în adevăratul sens al cuvântului. Am iubit-o și îngrijit-o timp de 5 ani ca pe a doua mamă, în același mod: cu dragoste și respect. A murit ținându-mă de mână. Am suferit foarte mult, enorm. Mi-a rămas în suflet o lipsă și o durere imense. Sunt două luni de când nu mai e și îmi lipsește foarte mult.

Am cunoscut persoane minunate dar și mai puțin minunate. Asta este viața mea, am trăit pentru familie, pentru cei dragi și nu îmi pare rău! Nu îmi e rușine de ceea ce sunt, sunt mândră de mine și nu permit nimănui să intre cu sufletul spurcat în viața mea. Vă pup și vă iubesc. Aceasta sunt eu, tu cine ești?

Scrisoare de recomandare (referințe)
 

Atena Dinu, 55 de ani

Petroșani

Și tu poți scrie la Emigrantul! Trimite-ne textul printr-un mesaj privat pe inbox Emigrantul sau la redacția@emigrantul.it