Dulce și Amar: Povestea fără nume a badantei „neiubite”

Crina a plecat în Italia înainte să împlinească 24 de ani, cam prin 1997. A fost întotdeauna o fire rebelă, nu i-a plăcut școala, deși, cu chiu cu vai, a terminat liceul. I-au plăcut în schimb distracțiile, țigările, bărbații cu bani și mașină (neapărat cu mașină)

Maică-sa, femeie dintr-o bucată, nu se sinchisea să o facă așa cum îi venea la gură, ori de câte ori Crina nu se comporta conform așteptărilor unei femei care nu a iubit-o și nu a dorit-o niciodată. Mama Crinei se căsătorise cu tatăl ei pentru că îi venise vremea și vorbele de „luare” erau deja făcute de babele din sat.

Așadar, când Crina s-a văzut în Italia, situația s-a schimbat. A luat lumea gura de pe ea, că așa-i la țară, a luat și mă-sa, iar tac’-su s-a îmbătat de bucurie că a scăpat de curvă și că nu mai are cine să-i ceară bani. Crina a muncit mult, a spălat bătrâni, a curățat case, a fost ospătăriță, a făcut tot ce a putut ca să fie bine și să nu fie nevoită să se întoarcă de unde a plecat.

Unghiile lungi si roșii erau o poveste de demult. Anii au trecut pe lângă ea, parcă se făcuse și mai frumoasă. Era departe de casă, dar nici dor nu-i era. Voia să-și cumpere casa ei în România, de unde nu o va da afară nimeni. Alcoolicul ala de tac’-su obișnuia să o bată cu pumnii în cap și să o alunge atunci când era în România.

Fata asta a ales să uite tot ce a făcut și îndurat până atunci. Ea a muncit, și-a făcut un iubit, unul singur. A ajuns pe la 30 de ani și si-a dat seama că un copil era tot ce își dorea. A avut 2 încercări nereușite, două avorturi la aproape 4 luni. În cele din urmă a reușit, iar vestea a bucurat-o foarte tare pe mă-sa, toată lumea din sat știa ca fata Vetuței s-a măritat cu un polițist italian și că urmează să aibă un copil. Nu știm ce s-a întâmplat, însă  Crina a venit în România, înainte să nască. A născut o fetiță sănătoasă de aproape 4 kg, i-a dat un nume, numele ei. În dreptul tatălui, medicii au pus bară. Crina nu se căsătorise cu italianul, acesta a părăsit-o înainte să nască. Acest individ era în aceeași situație cu o moldoveancă de peste Prut. Și acea femeie aștepta un copil cu el.

Nu vreau să știu cât a putut să sufere biata fată, să se întoarcă în România și să audă din nou că este curvă, că nu are tată la copil etc. Fuma țigară după țigară, fără să-i pese că-i făcea rău copilului. Dar trebuia să ia o decizie. Familia o privea cu ură, prieteni nu mai avea, iar România nu-i oferea nimic bun. Și-a lăsat fetița de câteva luni la părinți și a plecat în Italia. S-a angajat ca badantă în casa unor italieni și a stat acolo vreo 4 luni. Părinții nu mai știau nimic de o lună, copilul avea nevoie de mâncare, scutece, haine și altele, lucruri pe care mama ei nu și le permitea dintr-o pensioară care se ducea mai mult pe băutura bărbatului ei. Au început să o caute prin intermediul unei rude care era în Italia. Așa au descoperit că era deja un denunț pe numele ei, un denunț de dispariție de la locul de muncă.

A fost căutată de toată poliția din zonă și multe supoziții s-au mai făcut. Ba că a fost dusă pe stradă să facă prostituție, ba că era amanta bărbatului unde lucrase, ori că pur și simplu a plecat după unul și își trăiește povestea. Nu a fost nimic din toate acestea. După 3  luni de zile a fost găsită de carabinieri mergând pe stradă, fără noimă, ca un om al străzii. A fost dusă la comisariat, a fost reținută 24 de ore, iar apoi i s a dat drumul pe motiv că nu făcuse nimic. S-a întors în stradă. Părinții nu au vrut să audă, au spus ca nu mai au fată, că este de ajuns că îi cresc fiica și că poate să moară și ei nu se duc după ea. Crina nu mai avea documente și nici nu era în gradul de a cere ajutor la Consulat.

A venit toamna. A stat pe stradă, nu supăra pe nimeni, nici măcar nu cerșea, mânca ceea ce alții aruncau la gunoi, era murdară din cap până în picioare, iar când dormea, tot pe stradă, dormea lângă containere așezată în pozitia fătului, dar cu capul în vale. Nu vorbea cu nimeni, nici cu ruda care venea din când în când să vadă ce face, nu accepta haine, alimente, pături, nimic. După îndelungi insistențe, ruda din Italia a reușit să convingă asistenții sociali și pe cei de la salvare că nu era un om al străzii, ci că are nevoie de ajutor pentru că are o problemă psihică. Crina a fost luată cu salvarea  pe 25 decembrie, de ziua ei, și internată la secția de psihiatrie a unui spital. Iarna blândă din Italia nu a ucis-o. Au spălat-o cu furtunul, au tuns-o, i-au dat tratamentul cuvenit și, după externare, au trimis-o într-o „Casa famiglia” – Casă familială. A stat puțin acolo, căci doctorul, care s-a ocupat de însănătoșirea ei, a angajat-o ca badantă pentru mama lui.

Să se întoarcă în România? Nu cred. Între timp, și-a luat copila cu ea, are o relație stabilă cu un român de-al nostru și intenționează să-și cumpere un apartament în Italia. Apartamentul din România, cumpărat din munca ei, va fi vândut, cel mai probabil. Mai are căderi, însă omul bun de alături și fiica ei o ridică.

Mirela, 37 de ani

Editor: Luminita Mirela Negoita

Și tu poți scrie la Emigrantul! Trimite-ne textul printr-un mesaj privat pe inbox Emigrantul sau la redacția@emigrantul.it