E tot mai iarnă

O iarna poetica, plina de pitoresc, asa cum traiam odata, vazuta de poetul Dan Dumitru. 

 

 

 

E tot mai iarnă

E tot mai iarnă și împrejur se vede
Cum ruginiul toamnei s-a albit,
E tot mai iarnă șî nu-mi vine a crede
Că sloiul ce-mi crescuse-n vene l-ai topit.

E tot mai iarnă și spre înalturi zboară
Un fum rebel, născut din lemn și jar,
E tot mai iarnă și-n iz de scorțișoară,
Eu te-aș iubi cu vin și miere, iar și iar.

E tot mai iarnă și-i vreme de colinde
Ce-n inimi fac o strună să tresară,
E tot mai iarnă, iubito, și mă tot cuprinde
Un dor nebun ce-n mine te presară!

Dan Dumitru, dec. 2018

Lasă un răspuns