660×220 Studio Mihaela Merchea

„Enigma Otiliei” la Academia Română din Roma

Miercuri, 13 februarie 2019, ora 18:00, în Sala de conferințe a Accademia di Romania in Roma (Piazza José de San Martin 1), va avea loc o nouă ediție a întâlnirilor „I MERCOLEDÌ LETTERARI”, un proiect inițiat de Accademia di Romania in Roma ce își propune promovarea scriitorilor români traduși în limba italiană și publicați la edituri din Italia, precum și operele literare care fac referire la cultura română.

În cadrul celei de-a treia întâlniri va avea loc prezentareavolumului L’enigma di Otilia, de George Călinescu, traducere de Alessio Colarizi Graziani și Laura Vincze, notă introductivă de Bruno Mazzoni. Volumul a apărut prin programul TPS al Institutului Cultural Român (Lithos Edizioni, 2018).

La lansarea volumului vor participa cei doi traducători, Alessio Colarizi Graziani și Laura Vincze, precum și profesorul Bruno Mazzoni, reputat traducător din literatura română clasică și contemporană.

Cu această ocazie, în deschiderea seratei literare, pianista Marina Ciubotaru va interpretaVals în Do diez minorde Frédéric Chopin, piesă interpretată de Otiliacu foarte multă delicatețe și cu o austeritate tehnică.Evenimentul este organizat în colaborare cu Asociația Culturală Propatria, se desfășoară sub patronajul Ambasadei României în Republica Italiană și este promovat de Biblioteche di Roma. Intrarea liberă în limita locurilor disponibile.

***

Enigma Otilieieste un roman de tip balzacian scris de George Calinescu in anul 1938. Enigma Otiliei nu angajează afectiv cititorul, nu îl absoarbe intr-o altă realitate,ci mai degrabă îl atrage, îl amuză, îl cucerește din punct de vedere estetic, oferindu-i o plăcere pur intelectuală, gratuită. Regăsim în acest roman lumea micii burghezii bucureștene, căreia îi aparțin toate pesonajele, exceptându-l pe Leonida Pascalapol, mare moșier și intelectual de rasă.În roman se confruntă două lumi: cea „veche” cu cea „nouă”.„Lumea veche, alimentată de o scară de valori deșuete, supraordonate de cea materială (nu întâmplător mărul discordiei îl reprezintă substanțiala moștenire a lui Moș Costache Giurgiuveanul), circumscrie un teritoriu al asfixiei morale, al claustrării, de care profită singurul ei produs cu adevărat vital și dinamic – abilul și inteligentul Stănica Rațiu, arivistul, fanfaronul sentimentul, dar mai ales profitorul de ocazie lipsit de orice scrupul, care stă mereu la pândă în vederea marii lovituri. De cealaltă parte se află lumea nouă, tinerească și vie, axată pe valori superioare, ideale: studentul Felix Sima, viitoare figură ilustră a universității și medicinei naționale, rafinatul intelectual și aristocrat Leonida Pascalopol, frumoasa și seducătoarea adolescentă Otilia Mărculescu, de «o subțirime delicată, botticelliană» – cfr. I. Negoitescu. G. Călinescu va mărturisi mai târziu: „Otilia este «eroina mea lirică», proiecția mea în afară, o imagine lunară și feminină. Flaubertian, aș putea spune și eu: «Otilia c’est moi», e fondul meu de ingenuitate și copilarie […], este tipizarea mea, fundamentală, în ipoteză feminină. Otilia este oglinda mea de argint.”.

Alessio Colarizi Graziani s-a născut în Fermo, regiunea Marche, în 1948 și locuiește la Roma. A absolvit studiile de Limbi și Literaturi Străine Moderne la Università degli Studi «La Sapienza», Roma, are diplomă de Interpretare Parlamentară și a predat cursuri de traducere și interpretare franeză la Università degli Studi della Tuscia, Viterbo și la Università degli Studi «La Sapienza». A lucrat ca interpret și traducător pentru Senatul Republicii Italiene. Odată ieșit la pensie, s-a îndrăgostit de limba română, frecventând cursurile de limba română susținute de prof. Nicoleta Neșu la Accademia di Romania in Roma. S-a dedicat pasiunii sale pentru flaut și a susținut cursuri la Accademia Filarmonica Romana și la Società Italiana di Flauto Dolce (SIFD). Este interesat de etimologie și de studii de dialectologie.Traducerile sale din lirica românească au fost publicate în România în mai multe reviste culturale. Poemele sale în limba italiană și în dialect roman și din zona Fermo au fost publicate în diverse antologii. A participat la multe lecturi publice și s-a distins în diferite concursuri literare.

Laura Vincze s-a născut la Cluj-Napoca, România. A absolvit cursurile Facultății de Litere din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și a obținut doctoratul în lingvistică la Universitatea din Pisa. După ce a trăit mai mulți ani în Italia, în 2016 s-a mutat la Barcelona, unde, după o perioadă dedicată cercetării, s-a stabilit și lucrează în prezent ca profesor cu contract la Universitatea TecnoCampus Mataró și la Universitatea din Manresa. Este autoare a diferite articole științifice în domeniul argumentării și comunicării multimodale și a îngrijit două volume pe aceeași temă. În plus, Laura Vincze a desfășurat diverse activități de traducere, pentru ca în ultimii ani să se dedice în special traducerii literare. Laura Vincze și Alessio Colarizi Graziani au mai multe colaborări în domeniul traducerii literare, dintre care prima este cartea de poezie intitulată Adriatico / Adriatică de Alessio Colarizi Graziani, publicată de Andrea Livi Editore, Fermo, în 2013 și prezentată în luna septembrie a aceluiași an la Accademia di Romania in Roma; a doua traducere este o poveste în limba franceză, Les Anneaux de Lucette Parzybut, Lithos Editrice, Roma, 2017, tradusă simultan în mai multe limbi, inclusiv în italiană de Alessio Colarizi Graziani și în limba română, engleză și catalană de Laura Vincze.

Bruno Mazzoni a studiat filologie romanică la Universitatea „Federico II” din Napoli, pe care a absolvit-o în 1969. În 1967, a primit o bursă la cursurile de vară de la Sinaia, organizate de Boris Cazacu, iar în anul III s-a hotărât să facă o cercetare legată de România pentru teza de diplomă despre Ideologie şi limbă la Şcoala Ardeleană– un subiect puţin cunoscut în Italia. Între 1970 şi 1973, a fost lector de italiană la Universitatea din Bucureşti şi conferenţiar la Universitatea din Cluj. Drumurile între Bucureşti şi Cluj, între două medii universitare diferite, între redacţia celebrei reviste clujene Echinox şi Uniunea Scriitorilor l-au făcut să se ataşeze de cultura română. Aşa a descoperit o ţară în care literatura era vitală, ceea ce nu se întâmpla în Italia. În România a văzut cozi la librării în momentul în care se vindeau cărţi de poezie semnate de Marin Sorescu, Ana Blandiana sau Nichita Stănescu. În prezent, predă limba şi literatura română la Universitatea din Pisa, unde e decan al Facultăţii de Limbi Străine. Este Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti şi a fost premiat de Preşedintele Republicii Italiene pentru activitatea de traducător, în 2005. A tradus în italiană mai multe volume de Mircea Cărtărescu, Ana Blandiana, Max Blecher, a publicat studii despre Tudor Arghezi, Ion Barbu, Nichita Stănescu. Timp de 20 de ani, nu s-a ocupat de traduceri, fiindcă în Italia există ideea că un profesor universitar nu trebuie să facă traduceri, ci să se ocupe exclusiv de cercetare. Cu timpul, și-a dat seama că, pentru promovarea unei culturi, trebuie să te implici, să ai legături cu editurile şi să propui cărţi. Locuieşte în prezent la Roma.

Marina Ciubotaru, pianist și profesor de pian, absolventă a Conservatorului din Chisinău, are o bogată activitate concertistica în țara de origine și în Italia, unde se află de mai bine de 20 de ani. După o încărcată activitate didactică la Institutul de Muzică «Sf. Neaga» și școala de muzică pentru copii «A. Stircea» din Chișinău, în Italia susține numeroase concerte cu violonistul Tonin Xhanxhafili și grupul “Aquila” cu un repertoriu de muzică clasică și folclor multietnic. În prezent, colaborează cu Asociația Culturală “Maison des Artistes” ca pianist concertist și acompaniator muzical, cu asociația „Pianoterra“, ca profesor de pian, teoria muzicii și solfegiu și cu asociația culturală internatională „Resonnance“ unde își perfecționează cunoștințele profesionale și cu care concertează în cadrul evenimentelor organizate în instituții și festivaluri internaționale.

Comunicat al Academiei Române din Roma