Fac 40 de ani… și aș vrea ca echipa feminina a României să ajungă la Homeless World Cup – Cardiff 2019

       E ca si cum as fi din nou in Africa, pentru prima oara, cand inca luam Lariam sa nu fac malarie si ma trezeam la 4.00-5.00, de cele mai multe ori plangand. Stateam de vorba cu baiatul extrem de matinal care locuia cu noi si ne aducea zilnic apa de la un puț care nu era tocmai aproape. Din acele discutii matinale s-a nascut ideea de a-l adopta la distanță, de a nu încerca sa gasesc altundeva banii pentru a-i plati o scoala profesionala care era mult prea scumpa chiar si pentru mine, la ora acea.

       Acum sunt la Londra, ma trezesc de ceva saptamani la fel de devreme, dar nu mai pot da vina pe pastile.

      Am mii de ganduri si idei, dar zilele de 24 ore au devenit prea mici, la fel ca puterea mea fizica. Sunt obosita cronic, vreau sa fac prea multe si faptul ca luna viitoare fac 40 ani isi spune probabil cuvantul.

      Acum 4 ani, prima calatorie in Africa a devenit certitudine abia cu douăsaptamani inainte de plecare, cand am hotarat ca am nevoie si de ajutorul prietenilor din Milano pentru a ajuta la randul meu mult mai mult decat imi permiteam singura, la ora aia.

       Desi aveam biletele de 6 luni, tot eram macinata de frica de a pleca, de cea de a ma razgandi si de multe alte temeri de care nu ma stiam in stare.

      Cele două scoli din Africa, putul si zecile de copii ajutati sa mearga la scoala au pornit de la un simplu mesaj postat pe Facebook: o cheta destinata sa ii anunte pe prietenii mei ca plec si sa contribuie, prin mine, la un mic ajutor la distanta, dat unor oameni care le erau straini si lor, si mie.

       De acolo a inceput nebunia. Atunci am stiut ca voi pleca si ca nu ma mai pot razgandi. Atunci incertitudinea s-a spulberat.

        Facebook mi-a suspendat contul, am facut altul de la zero si am continuat cheta, oprita inainte de a decola si reluata in Africa, atunci cand am inteles ca nu puteam alege caror copii sa le platim scoala, dintr-o lista cu nume si poze. Era prea greu sa alegi.

       Prietenii mei si prietenii prietenilor mei ne-au ajutat sa nu fim nevoiti sa alegem.

       Ne-am intors in Italia dupa o luna, fericiti ca am putut face ceva, mult mai mult decat o vacanta cu voluntariat zilnic, intr-o scoala.

        Nu stiam ca tot prin prieteni urma sa ne intoarcem in Africa dupa nici 6 luni, pentru a construi o scoala. Apoi alta.

        Fac 40 ani, credeam ca m-am potolit un pic, lucrez intr-un ONG britanic deschis in 1932 la Londra, tot pentru a ajuta copii si tineri, in alte feluri.

       Fac 40 ani si nu imi doresc vacante, case, haine, bijuterii etc. ci sa gasesc un mod rapid si eficient de a contribui la succesul unui proiect de care sunt “indragostita” pana peste urechi.

       Fac 40 ani si as vrea sa primesc cadou de undeva, nu stiu de unde, un banner si niste flyere pe care trebuie sa le am fix de ziua mea, pentru a le folosi in acel weekend, la un eveniment din Londra, unde vreau sa fac cunoscut acest proiect.

        Fac 40 ani si ma lupt de ceva vreme cu o situatie dificila dar temporara, care ma impiedica sa platesc pur si simplu din banii mei acel amarat de banner si flyerele.

       Dupa eveniment, am circa două luni sa gasesc o solutie pentru a plati 10 bilete de avion Timisoara-Cardiff, plus 10 echipamente sportive.

       Lucrez voluntar la acest proiect, dar sunt ajutata cu timp, energie, cunostinte si experienta de o mica armata de “albinute” care nu au ezitat sa se implice.

       Acum, la fel ca in 2015, nu reusesc sa cer nimanui bani, dar pot cere tuturor. Asta si pentru ca e la moda sa ceri ca de ziua ta sa primesti nu cadouri, ci donatii, in numele unei cauze.

       Fac 40 ani si, desi data mea de nastere nu se vede de ceva ani pe Facebook, acum o folosesc pentru a ajuta echipa nationala de fotbal de strada a Romaniei, care va participa la campionatul mondial de la Cardiff, intre 27 iulie – 2 august 2019. Pentru prima oara vor participa cu o echipa de fete, dupa 11 ani in care au mers in toata lumea cu echipe de baieti.
——–
Las aici conturile in RON si EUR ale singurului reprezentant din Romania, Asociatia Sportiva Fotbal de strada din Timisoara:

Cont RON: RO96BTRL03601205R49872XX

Cont EUR: RO71BTRL03604205R49872XX

Ambele sunt deschise la Banca Transilvania.
——-
Site-ul e in reconstructie, dupa ce a fost atacat de chinezi. Dar daca il cautati pe Mihai Rosus pe Google, veti gasi multe interviuri, articole si filmulete despre lupta lui pentru a-i ajuta pe acesti copii, de peste 20 ani.

       El este foarte circumspect in ceea ce priveste ajutorul dat de expunerea media, eu la fel, dar amandoi credem in PRIETENI. Ai mei sunt impartiti prin lume, e imposibil sa ii contactez individual pe toti.

      Conturile bancare sunt romanesti, nu am reusit sa deschidem un cont PayPal (pentru ca… Romania), dar daca preferati, pot pune la dispozitie si conturile mele din Italia si Marea Britanie.

       Fac 40 ani pe 3 mai si de ziua mea vreau un pic de certitudine legata de venirea acestor fete cu o viata atat de grea la Homeless World Cup – Cardiff 2019.

       Daca vrei sa ajuti echipa feminina a Romaniei sa ajunga la Homeless World Cup – Cardiff 2019, o poti face aici: https://bit.ly/2KSoonV

Atat. Va multumesc anticipat pentru orice mic ajutor.

Imbatranesc, dar cu folos. Sau asa sper 

P.S. E 6.45 la Londra si am scris cea mai lunga postare din viata mea. Felicitari daca ati rezistat pana aici!

Alina Arvinna Ion