Femeile din Diaspora au lăsat în urmă familii, case, părinți și au pornit cu încredere într-o lume necunoscută

8 martie – pentru multe dintre noi doar o amintire!

Nu mai avem timp să ne bucurăm de micile gesturi care să ne arate cât de importante suntem. Și… chiar suntem, pentru că suntem mame, bunici, soții, femei de carieră… dar, înainte de toate, Ființe capabile de sacrificiul suprem.

Acest articol este dedicat femeilor din Diaspora, în special – celor care au avut curajul de a se lupta cu viața. Au lăsat în urmă familii, case, părinți și au pornit cu încredere într-o lume necunoscută. Au învățat să își adune puterea din lacrimi și să zâmbească din nou printre umbre ale dorului de cei dragi și speranța unui viitor mai blând.

Unele sunt singure, altele și-au adus familiile, însă toate sunt Femei care privesc înainte cu demnitate, construind clipă de clipă un zid al bucuriei din cărămizile durerii.

Au învățat să spună Nu umilinței și Da încrederii în sine. Au arătat că pot răzbate, indiferent de piedici, că pot studia din nou o limbă și o cultură alături de copii sau bătrâni… că sunt capabile de un gest caritabil, fără a cere o răsplată.

Ele sunt cele care se zbat perpetuu între nostalgii și speranțe – daruind un zâmbet, un umăr pe care să te sprijini, un cuvânt de alinare unui om singur… pentru că singurătatea a fost pentru ele un drum al Golgotei, al zbuciumului ce trebuia învins.

Româncele din Diaspora sunt eroinele noastre pentru care 8 martie ar merita sa fie celebrat în fiecare zi. Mame, surori, bone, asistente, confidente, diplomate sau purtători de cuvânt Un mesager al României în esență- emblema noastră aici este Femeia româncă – o Vitoria Lipan a timpurilor noi, capabilă de sacrificiul suprem și de iubire infinită, pentru care merită să fie apreciată și sărbătorită regește de Ziua Ei.

La mulți ani, Doamnelor! Pentru toate, dar mai ales pentru îndârjirea cu care mergeți mai departe, aveți toată prețuirea.

Valentina Popa

Lasă un răspuns