Florii… la grătar

Transformarea sărbătorii Floriilor în ieșiri gălăgioase la iarbă verde,  în fum de mici și zdrăngăneală a manelelor nu a scăpat muzei lui Mădălin Crăciun. Vă lăsăm să citiți câteva versuri mai mult decât inspirate.

 

 

Vlad Mădălin Crăciun _____

 

 

Florii… la grătar

Răsună muzică în vale,
Ce-o fi atât de petrecut?
Se-ncinge focul în grătare
E sărbătoare, nu mai mult.

Prin dansuri si dezmãț cu firea
Ne ducem trupul cãtre iad
Așa a fost… cã omenirea
Se naște astãzi din pãcat.

E primăvară cu mult soare,
Floriile-au miros de peşte,
Prin fum de mici şi de grãtare
Uitãm de ce ne trebuieşte.

Mergând de-a lungul printre sate
Şi peste câmpuri verzi mereu
Zăresc doar suflete-ntristate
Care-au uitat de Dumnezeu.

Nu mai avem credințã-n suflet,
Ne-am dat ființa de pomanã,
În noi nu zace nici un cuget
Dar la parbriz avem icoanã.

La noi ce e când e vreun hram?
Nu mai avem acum onoare
Şi cheltuim ultimul ban
Pe beri, semințe şi grătare.

Prin fumul des fãrã sfințire
Ne ducem repede cãtre gheenă,
Nici mai păstrăm cu-nsuflețire
Credința noastră cea eternã…

Uitãm de cine-n jur mai plânge
Uitãm de tot, de toți, dar ştii?
În cer, atunci când vom ajunge,
Grătare, mici nu vor mai fi.