Galina, badantă în Italia: „Adevărul despre italieni II”

Sunt tot eu, Galina. Am venit din nou să vă deranjez cu adevărul despre italieni. Amantele, soțiile, iubitele italienilor libidinoși, care le pupă pe unde nu pătrunde soarele… să se abțină de la comentarii, cunoaștem situația și știm că sunteți subiective.

Nu au mâncat pâinea mea și nici eu nu m-am dus la borșul lor, nici nu am jignit pe Ixuleasca în mod explicit, ci mi-am spus pățania. Că, vai, româncele se îmbată, bat bătrâni, fură, fac multe „minuni” care vezi, dragă doamne, ne pun în lumină proastă, pe noi toți, ăștia cinstiți, curați și mereu corecți. Este o vorbă: „Nu există pădure fără uscături.” Așa și cu italienii, că despre ei este adevărul meu.

Ceea ce am scris în articolul anterior îmi asum. Italienii (unii) sunt josnici, nu sunt oameni. Se comportă cu superioritate, de parcă i-au făcut mumele lor în palate și castele. Baba asta (și nu vârstnica, bătrâna, bunela, sîc!) despre care am spus eu era, puțin spus, împuțită! Își lăsa tampoanele zilnice (folosite) pe blatul de la bucătărie, se scărpina pe piele sau în cap și băga în gură ceea ce rămânea sub unghie. Și nu, nu m-a angajat cu contract. Sunt multe de spus… Mi-a dat 550 de euro pentru că știa că veneam din România și nu aveam habar să vorbesc limba.

Ce faceți atâta pe avocații macaronarilor ăștia? Niște mumii umblătoare cărora le spălam și înghițim rahatul pentru doi bani. Și nu mă luați că de ce nu am stat în România, pentru că nimeni nu a plecat de bine de acasă.

Dacă am spus că nu mi-a dat nici măcar un pahar cu apă că veneam de pe drum, ce nu este clar? Când mergi în casa cuiva, ţine de educaţie să respecţi persoana la care te duci şi regulile sale. Cum puteam eu să impun respect, cum? Eu eram o româncă „morta di fame”.

Am plecat când nu am mai rezistat și nu doresc nici dușmanilor să treacă prin ce am trecut eu. Acum sunt respectată. Eu și amețitul ăsta de moș ne înțelegem bine. E curat, înțelegător, chiar dacă mai are apucături și „m-apucă” de picior, de fund, de sân… e bărbat. Nu plec, mă plătește bine, cum nici nu speram vreodată, multe sunt pe mâna mea. Nu beau, nu fumez, nu mă culc cu el. Și ceva foarte important: nu fur, nu înșel, nu mint, dar în română îl înjur de-l ia mama dracului și-am să continui să spun adevărul despre italieni, așa cum îl văd eu, Galina, românca venită acum 7 ani din Tulcea.

Editor: Luminița Mirela Negoiță

Citiți primul articol aici:

Badante în Italia – Adevărul despre italieni

Și tu poți scrie la Emigrantul! Trimite-ne textul printr-un mesaj privat pe inbox Emigrantul sau la redacția@emigrantul.it

Atenție! Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de caractere, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.