Gândacul lăudăros

De la Esop la La Fontaine și Grigore Alexandrescu s-au tot scris fabule. Modernismul și epoca vitezei au mai încetinit ritmul, dar iată că poetul nostru din Velletri (Italia) readuce stilul în actualitate cu o frumoasă poezie.

ionel sava

 

 

 

Ionel SAVA ________

 

Într-un câmp cu iarbă deasă,

Un gândac cu moţ în frunte,

Se gândise el să iasă

Să se-nfrunte.

 

Își dorea o luptă dreaptă,

Deși părea un tembel,

Cu buhaiul ca să meargă

La duel.

 

Ca motiv, dar nu și scuză,

O spusese orișicui,

Că văcuţa cea drăguță

E a lui.

 

Nu-i văcuță ca a lui,

Și jură că o iubește,

C-o să-i facă mulți viței

Când va crește.

 

Toți gândacii sunt pe fază,

Fluturi, gâze și furnici,

Pe viteaz ca să îl vază

Că-i arici.

 

– Vaca asta-i doar a mea,

Și-o iubesc de numai pot!

Cine se leagă de ea

Este mort!

 

……………………………….

 

Sus, pe dealul plin cu flori,

Stau și pasc indragostiţi

O văcuța cu-al său bou

Liniștiţi.

 

O fi bou, are și coarne,

Însă nu e și tembel,

Căci pe dânsul nu-l chemase

La duel.

 

Morala:

Când te crezi viteaz și tare,

Și te dai de ceasul morții,

Lasă totul ca să meargă-n

Voia sorții.

 

Iar când ai vreo îndoială,

Și te baţi cu pumnu-n piept,

Tre’ să știi că totu-n viață

E nedrept.

 

Ionel Sava/ 2015/Într-o toamnă.